ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3193/2003

Deliberând asupra recursului de

față, constată;

Prin sentința penală nr. 307 din 24

octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de revizuire

formulată de condamnatul B.C., împotriva sentinței penale nr. 43/1991 a

Tribunalului Argeș și s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

S-a reținut că prin hotărârea

atacată revizuientul a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea

în concurs a infracțiunilor, prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. d) și de art.

211 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în seara de 3 august 1990, împreună

cu alți inculpați a sustras prin violență bunuri din locuința părții vătămate T.V.,

iar în noaptea de 7 august 1991 a pătruns singur în locuința aceleiași părți

vătămate pentru a sustrage bunuri și fiind surprins de aceasta i-a aplicat o

lovitură puternică în zona capului cauzându-i moartea.

În cererea de revizuire condamnatul a

susținut că pedeapsa aplicată este prea mare și că, la comiterea uneia dintre

fapte au participat și alte persoane.

Prima instanță a reținut că nici

unul din motivele invocate nu constituie caz de revizuire, conform art. 394 C.

proc. pen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 325/ A din 5 decembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de

condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că

soluția de respingere a cererii de revizuire este corectă, întrucât motivele

invocate nu se regăsesc printre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Condamnatul a declarat recurs susținând

că s-a respins cererea de revizuire fără a se audia martorii pe care i-a propus,

în susținerea cererii.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri penale

definitive se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și

limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale menționate

revizuirea poate fi cerută când:

- s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe

baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare (art. 394 alin. (1) lit.

a) și alin. (2) C. proc. pen.);

- un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere (art. 394 alin. (1) lit. b)); un înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals (art. 394 alin.

(1) lit. c)) sau un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana,

care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu

cauza a cărei revizuire se cere (art. 394 alin. (1) lit. d)), dacă mărturia

mincinoasă, înscrisul declarat fals sau infracțiunea comisă au dus la darea

unei hotărâri nelegale și netemeinice (art. 394 alin. (3) C. proc. pen.);

- când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia (art. 394 alin. (1) lit. e)).

În mod evident individualizarea

greșită a pedepsei nu se regăsește printre cazurile, în care se poate cere

revizuirea hotărârii.

Pe de altă parte se constată faptul

că la omorul comis de inculpat asupra victimei T.V. ar fi participat și alte

persoane nu constituie o împrejurare nouă, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., atâta timp cât pe baza acesteia nu se poate dovedi că hotărârea

de condamnare a inculpatului este netemeinică, ci doar că fapta a fost comisă

în circumstanțe ce agravează răspunderea penală.

Așa fiind soluția de respingere a

cererii, menținută în apel, este temeinică și legală.

Din examinarea cauzei nu rezultă nici

existența vreunui motiv de casare, care să poată fi luat în considerare din

oficiu.

În consecință recursul va fi respins

ca nefundat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 325/ A din 5

decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2003.