ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3150/2003

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T.B. SA Pucioasa a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. SA Pucioasa, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 201.181.042 lei, reprezentând: 165.601.153 lei diferență chirie refuzată la plată și 35.579.889 lei penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 274 din 23 ianuarie 1998, Tribunalul București. secția comercială, a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta nu și-a timbrat corespunzător acțiunea, achitând numai 10.000 lei timbru fiscal și 10.000 lei timbru judiciar, fără a da curs dispozițiilor instanței de a completa taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor formulate, respectiv, cu suma de 201.078.582 lei, situație în care, în lipsa satisfacerii taxei de timbru legal datorate, nu se poate trece la soluționarea fondului cauzei. Prin decizia civilă nr. 760 din 31 martie 1999, Curtea de Apel București, secția comercială, a constatat nul apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, reținând că apelanta a depus motivele de apel la instanța unde se judecă apelul și nu la instanța a cărei hotărâre a înțeles să o apeleze, situație în care sunt încălcate prevederile art. 288 C. proc.

civ. Împotriva deciziei curții de apel reclamanta a declarat recurs. Recurenta-reclamantă susține, astfel, că acțiunea a fost timbrată corect, conform Legii nr. 76/1992, aflată în vigoare la data introducerii acțiunii; arată că nu au fost avute în vedere obiecțiunile sale la solicitarea instanței de a completa taxa de timbru, completare pe care consideră că nu o datora, neaflându-se în nici unul din cazurile prevăzute de Legea nr. 146/1997, respectiv de Normele de aplicare ale acestei legi, pentru a fi obligată la completarea taxei de timbru; totodată, arată că suma reprezentând taxa de timbru, ce s-a dispus a fi achitată în completare, a fost confundată cu suma pe care reclamanta a solicitat-o de la pârâtă drept pretenții, greșeală ce se impune a fi îndreptată, conform art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință, solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la tribunal, conform art. 296 și art. 297 C. proc. civ. Recursul este fondat potrivit considerentelor ce vor fi mai jos arătate. În cauză, declarația de apel a fost depusă corect la instanța a cărei hotărâre se atacă și numai motivele apelului au fost îndreptate greșit la curtea de apel. În această împrejurare, curtea de apel, considerând apelul, practic, nemotivat, nu trebuia să aplice sancțiunea nulității apelului, ci, având în vedere caracterul său devolutiv, trebuia să se pronunțe în fond, numai pe baza susținerilor și apărărilor invocate în primă instanță, soluția de respingere a apelului ca nemotivat și cu atât mai mult de constatare a nulității acestuia, (sancțiune specifică recursului), determinată de depunerea greșită a motivelor, fiind incorectă și, prin urmare, criticabilă.

Ca atare, se reține că instanța de apel nu a cercetat în fond apelul, nedând curs dispozițiilor imperative ale art. 292 C. proc. civ., care sunt accentuate prin noua reglementare a art. 292 alin. (2) C. proc. civ., intervenită ca urmare a O.U.G. nr. 138/2000. În consecință, având în vedere că s-a omis să se cerceteze, în fond, apelul, recursul va fi admis și se va trimite cauza la curtea de apel, care, ținând cont și de criticile exprimate în recurs, o va soluționa în conformitate cu dispozițiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul formulat de reclamanta SC T.B. SA Pucioasa împotriva deciziei nr. 760 din 31 martie 1999 a Curții de Apel București, secția comercială, pe care o casează, și trimite cauza spre rejudecare la curtea de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.