ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3150/2003

HOTĂRÂRE
24.06.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3150/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC T.B. SA Pucioasa a

chemat-o în judecată pe pârâta SC R. SA Pucioasa, solicitând obligarea acesteia

la plata sumei de 201.181.042 lei, reprezentând: 165.601.153 lei diferență

chirie refuzată la plată și 35.579.889 lei penalități de întârziere, precum și

la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 274 din 23

ianuarie 1998, Tribunalul București. secția comercială, a anulat, ca

insuficient timbrată, acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că reclamanta nu și-a timbrat corespunzător acțiunea,

achitând numai 10.000 lei timbru fiscal și 10.000 lei timbru judiciar, fără a

da curs dispozițiilor instanței de a completa taxa judiciară de timbru aferentă

pretențiilor formulate, respectiv, cu suma de 201.078.582 lei, situație în

care, în lipsa satisfacerii taxei de timbru legal datorate, nu se poate trece

la soluționarea fondului cauzei.

Prin decizia civilă nr. 760 din 31

martie 1999, Curtea de Apel București, secția comercială, a constatat nul

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, reținând

că apelanta a depus motivele de apel la instanța unde se judecă apelul și nu la

instanța a cărei hotărâre a înțeles să o apeleze, situație în care sunt

încălcate prevederile art. 288 C. proc. civ.

Împotriva deciziei curții de apel

reclamanta a declarat recurs.

Recurenta-reclamantă susține,

astfel, că acțiunea a fost timbrată corect, conform Legii nr. 76/1992, aflată

în vigoare la data introducerii acțiunii; arată că nu au fost avute în vedere

obiecțiunile sale la solicitarea instanței de a completa taxa de timbru,

completare pe care consideră că nu o datora, neaflându-se în nici unul din

cazurile prevăzute de Legea nr. 146/1997, respectiv de Normele de aplicare ale

acestei legi, pentru a fi obligată la completarea taxei de timbru; totodată,

arată că suma reprezentând taxa de timbru, ce s-a dispus a fi achitată în

completare, a fost confundată cu suma pe care reclamanta a solicitat-o de la

pârâtă drept pretenții, greșeală ce se impune a fi îndreptată, conform art. 281

alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, solicită admiterea

recursului său, așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței

instanței de fond și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la tribunal, conform

art. 296 și art. 297 C. proc. civ.

Recursul este fondat potrivit

considerentelor ce vor fi mai jos arătate.

În cauză, declarația de apel a fost

depusă corect la instanța a cărei hotărâre se atacă și numai motivele apelului

au fost îndreptate greșit la curtea de apel.

În această împrejurare, curtea de

apel, considerând apelul, practic, nemotivat, nu trebuia să aplice sancțiunea

nulității apelului, ci, având în vedere caracterul său devolutiv, trebuia să se

pronunțe în fond, numai pe baza susținerilor și apărărilor invocate în primă

instanță, soluția de respingere a apelului ca nemotivat și cu atât mai mult de

constatare a nulității acestuia, (sancțiune specifică recursului), determinată

de depunerea greșită a motivelor, fiind incorectă și, prin urmare, criticabilă.

Ca atare, se reține că instanța de

apel nu a cercetat în fond apelul, nedând curs dispozițiilor imperative ale

art. 292 C. proc. civ., care sunt accentuate prin noua reglementare a art. 292

alin. (2) C. proc. civ., intervenită ca urmare a O.U.G. nr. 138/2000.

În consecință, având în vedere că

s-a omis să se cerceteze, în fond, apelul, recursul va fi admis și se va

trimite cauza la curtea de apel, care, ținând cont și de criticile exprimate în

recurs, o va soluționa în conformitate cu dispozițiile art. 725 alin. (2) C.

proc. civ.

Admite

recursul formulat de reclamanta SC T.B. SA Pucioasa împotriva deciziei nr. 760

din 31 martie 1999 a Curții de Apel București, secția comercială, pe care o

casează, și trimite cauza spre rejudecare la curtea de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2782/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12555 din 1 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de r
ÎCCJ 2008-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2857/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Contestatoarea SC U. SA cu sediul în București, a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei comerciale nr. 990 din 11 m
ÎCCJ 2003-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2003
S-a luat în examinare contestația în anularea deciziei nr.2822 din 17 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție-Secția comercială, formulată de contestatoarea S.C. „V.” SA Suceava. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de
ÎCCJ 2000-12-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 327/2003
ția reclamantei referitoare la plata suplimentară a unor lucrări este nejustificată, față de clauzele contractuale. Curtea de Apel București – secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr.796 pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2
ÎCCJ 2006-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 400/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 758 din 2 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială a admis acțiunea majorată formulată de reclamanta R.L. Bucureșt
Sursă