ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4911/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135 din 27

mai 2003, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul B.M. la 5 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. c) C. pen. și la

un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 1

1

alin. (1)

pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. b) s-a

confiscat de la inculpat un topor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 11 octombrie 2002,

aflându-se la barul S.C. R. SRL din comuna Mahmudia, județul Tulcea,

inculpatul, fiind în stare de ebrietate, s-a dedat la acțiuni de deranjare a

ordinii și liniști publice, înjurând și amenințând cu acte de violență

consumatorii de la mese, impunându-le să-i dea de băut. Apoi, în jurul orei

22,30, inculpatul a revenit pe terasa aceluiași bar, înarmat cu un topor,

țipând la cei care l-au evacuat anterior, înjurându-i și amenințându-i că nu va

scăpa cu viață, timp în care demonstrativ lovea cu toporul în pereții și

stâlpii localului. La intervenția organelor de poliție, inculpatul a fost

evacuat din local, dezarmându-l.

În seara de 30 noiembrie 2002,

inculpatul a consumat băuturi alcoolice până către miezul nopții, la domiciliul

bunicii materne din satul Beștepe comuna Mahmudia, județul Tulcea.

În jurul orei 1,00, inculpatul a

escaladat un gard, pătrunzând în curtea familiei C., ducându-se la cotețul cu

păsări, în care a pătruns. Auzind zarvă în curte a ieșit din casă C.G., care

l-a găsit pe inculpat ieșind din coteț cu o găină în brațe.

Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul

a lovit pe C.G. cu pumnul în față, după care l-a îmbrâncit, partea vătămată

căzând la sol, iar el reușind să dispară.

Prin decizia penală nr. 209/ P din

27 iunie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat, considerând că nu este cazul reducerii pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, atât personal, cât și prin apărător solicitând reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Examinând lucrările dosarului prin

prisma dispozițiilor art. 72 C. pen., se constată că în procesul

individualizării pedepselor, s-a ținut seama că acestea au fost orientate către

minimul special prevăzut de lege, de gradul de pericol social ridicat al

faptelor săvârșite în condițiile în care ele au avut loc, la miezul nopții,

precum și de persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, în perioada

1994 - 2000 el mai suferind 4 condamnări între 8 luni și 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiuni de furt și tentative la asemenea infracțiuni.

În aceste condiții, în mod corect

s-a apreciat că pedepsele aplicate sunt în măsură să atingă scopul educativ și

de prevenire a altor infracțiuni, prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat, nefiind fondat, va fi respins în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul

arestării preventive, iar potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 209/ P din 27 iunie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 19 martie 2003 la 31 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.