ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4889/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4889/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra conflictului de competență de
față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin plângerea prealabilă adresată
și înregistrată la Judecătoria Brașov la data de 5 aprilie 2002, partea
vătămată N.C. a solicitat judecarea și condamnarea inculpaților T.R. și Z.P.
pentru săvârșirea, la data de 6 februarie 2002, a infracțiunii de calomnie,
prin publicarea, în cotidianul „Evenimentul Zilei” a articolului intitulat
„Deputatul P.S.D. N., în vizorul Brigăzilor Anti mafia”.
Prin sentința penală nr. 2369 din 8
noiembrie 2002, Judecătoria Brașov, admițând excepția de necompetență
teritorială, în baza art. 42 C. proc. pen., a declarat competența de
soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, cu
motivarea că competența aparține acesteia, în raport de ordinea prioritară
enumerată în art. 30 alin. (1) C. proc. pen.
Judecătoria sector 1 București, prin
sentința penală nr. 122 din 28 ianuarie 2003, a încetat procesul penal față de
cei doi inculpați, în baza art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. și art. 11
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., reținând lipsa nejustificată a părții vătămate la
două termene consecutive.
Prin decizia penală nr. 677/R din 19
mai 2003, Tribunalul București, admițând recursul părții vătămate, a casat
sentința penală a Judecătoriei sector 1 București și a trimis cauza la aceeași
instanță, pentru continuarea judecății, cu motivarea că partea vătămată a
justificat lipsa sa la judecata în fond.
După casare, cauza a fost
înregistrată, din nou, la Judecătoria sectorului 1 București, care, prin
sentința penală nr. 1220 din 3 septembrie 2003, a declinat, din nou, competența
de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Brașov.
Examinând lucrările dosarului,
rezultă că, în raport de dispozițiile art. 30 C. proc. pen. și art. 45 alin.
(4) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei revine, într-adevăr,
Judecătoriei Brașov, așa cum, corect a argumentat, prin sentința
sus–menționată, Judecătoria sectorului 1 București.
Prin art. 30 C. proc. pen., sunt
stabilite cele patru criterii în raport de care se determină competența
organelor judiciare.
Aceste criterii operează în raport
de regulile prestabilite, prevăzute de art. 45 C. proc. pen.
Astfel, conform art. 45 alin. (3) C.
proc. pen., numai în caz de sesizări simultane a două instanțe, precăderea se
stabilește în ordinea enumerării de la art. 30 alin. (1) C. proc. pen. (regula
preferinței legale).
În cazul în care organele judiciare
au fost sesizate la momente diferite, competența revine, conform art. 45 alin.
(4) C. proc. pen., organului mai întâi sesizat (regula preferinței
cronologice).
În cauză, partea vătămată și-a
exercitat dreptul de opțiune, în sensul introducerii plângerii la Judecătoria
Brașov, instanță în a cărei rază teritorială își avea domiciliul și unde, în
raport de prevederile art. 30 alin. (4) C. proc. pen., s-a produs și rezultatul
infracțiunii (atingerea adusă demnității părții vătămate, respectiv a
reputației acesteia).
Așa fiind, urmează a se decide că
competența de soluționare a cauzei, revine, potrivit legii, Judecătoriei
Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind plângerea prealabilă a părții vătămate N.C.
împotriva inculpaților T.R. și P.Z., revine Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
30 octombrie 2003.