ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3753/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 14 noiembrie

2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul B.I. la 17 ani închisoare și

6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 6.500.000 lei

părții civile B.M.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Fiind locuitori ai satului

Micloșoara din județul Covasna, deși între ei era o mare diferență de vârstă,

inculpatul și B.L. se cunoșteau, primul fiind la curent cu starea psihică a

celui din urmă, despre care sătenii se obișnuiseră cu manifestările lui și, ca

atare, îl tratau cu înțelegere și pentru că nu era violent, cu aceeași

condescendență fiind primită de ei folosirea expresiei „îți scot ochii”.

B.L., zilnic, se afla prin

apropierea localurilor din sat, cetățenii servindu-l cu țigări și alcool, ceea

ce, la 7 iunie 2002, a făcut și fratele inculpatului. Întrucât, însă acesta nu

i-a dat și suma de 5.000 lei, B.L. i-a spus că-i va scoate ochii și a aruncat

după el cu o piatră, micul incident nefiind luat în seamă și nici povestit

cuiva.

Ulterior, la 11 iunie 2002, după ce

a consumat alcool, în drum spre casa sa, inculpatul l-a văzut pe B.L. și

amintindu-și că a auzit vorbindu-se prin sat că el i-ar fi lovit cu piatra

fratele, l-a întrebat ce a avut cu acela. B.L. i-a spus și lui că-i va scoate

ochii, moment în care inculpatul i-a aplicat trei lovituri cu pumnul în zona

feței, l-a doborât la pământ și în starea aceasta, l-a mai lovit de circa 4-5

ori cu picioarele în cap, după care l-a abandonat.

După orele 22,30,

trecătorii aflați în zona unde fusese lăsat corpul victimei, l-au transportat

la spitalul județean Sfântu Gheorghe, de aici fiind transferat la Spitalul

județean Brașov, internarea făcându-se cu el în stare de comă. Decesul victimei

a survenit la 18 iunie 2002.

Raportul de constatare medico-legală

(autopsie), a reținut că moartea lui B.L. a fost violentă și s-a datorat unui

traumatism cerebral cu hemoragie meningee și hematon subdural, ca urmare a unor

leziuni traumatice la nivelul capului, care au fost produse prin loviri directe

și repetat cu corpuri dure, între leziuni și moarte existând legătură de

cauzalitate directă necondiționată.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind nelegala stabilire a situației de fapt,

și, deci a vinovăției sale, precum și netemeinicia pedepsei aplicată.

Prin decizia penală nr. 20 din 4

februarie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs și în această

cale de atac el invocând greșita reținere a situației de fapt, deci stabilirea

eronată a vinovăției sale, și netemeinicia pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Inculpatul, aplicând victimei

lovituri cu pumnul peste față, intensitatea acestora doborând-o la sol, și

continuând să lovească cu picioarele capul celui căzut, astfel producându-i

traumatism cerebral cu hemoragie meningee și hematom subdural ca urmare a unor

leziuni traumatice la nivelul capului, i-a provocat moartea.

Față de violența loviturilor, de

locul unde au fost aplicate și de gravitatea leziunilor produse, inculpatul,

care, în plus, a abandonat victima în locul unde o lovise, a prevăzut

rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a dorit a acceptat producerea lui.

Astfel fiind, fapta săvârșită se încadrează în art. 174, raportat la art. 175

lit. i) C. pen., nu în art. 183 C. pen., constituind infracțiune de omor

calificat, nu aceea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În cauză, nu este fondat nici

motivul de recurs ce vizează săvârșirea, de către inculpat, a faptei în

condițiile circumstanței atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen.

Simpla susținere a inculpatului, că

victima i-a spus că-i va scoate ochii, el cunoscând că era de notorietate

folosirea acestei exprimări în vocabularul lui B.L., nu justifică recunoașterea

circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen. Pentru că forma

de adresare verbală menționată să constituie un act de provocare, ea trebuia să

genereze în psihicul inculpatului o puternică tulburare sau emoție.

Privind pedeapsa, 17 ani închisoare

reflectă luarea în considerare, de către instanță, a tuturor criteriilor

generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv pericolul

social grav al faptei, ea aducând atingere vieții, împrejurările în care s-a

comis, așa cum s-a arătat fără ca victima să fi provocat în vreun fel actele de

violență ale inculpatului, dar și persoana acestuia, sincer pe parcursul

desfășurării fazelor procesului penal, câtimea pedepsei fiind aptă să

îndeplinească și scopul așa cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pczt.1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 4 februarie 2003 a

Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 19 iunie 2002, la 16 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.