ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4331/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 199/ S din 28 iunie 2001, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., la 3 ani închisoare și 100.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de file C.E.C. fără acoperire prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/934, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-a dispus totodată, suspendarea executării pedepsei în temeiul prevederilor art. 86 1 C. pen. A mai fost obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C.

SRL Brașov, părții civile SC F. SA Medgidia suma de 20.025.110 lei cu titlu de despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data de 3 septembrie 1997, până la achitarea efectivă, după cum urmează: - dobânda legală de 6% pe an, potrivit art. 1088 C. civ., începând cu data de 3 septembrie 1997, până în data de 25 ianuarie 2001; - dobânda legală, potrivit taxei de scont a B.N.R. astfel cum prevede O.G. nr. 9 din 21 ianuarie 2000 începând din data de 25 ianuarie 2000 până la achitarea efectivă. A constatat că SC T. SA nu are calitate de parte civilă în cauză. În final, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul N.G. a îndeplinit funcția de administrator al SC E.C. SRL Brașov, calitate în care a încheiat cu partea vătămată SC F. SA Medgidia, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3704 din 26 august 1997, privind achiziționarea de vinuri și fructe, stabilindu-se ca modalitate de plată C.E.C. - ul, cu termen de scadență la 7 zile de la livrarea mărfii. În baza contractului menționat, partea vătămată a livrat, conform facturii F.R. 4389232 din 26 august 1997, către SC E.C. SRL, vin în valoare de 50.175.110 lei pentru care inculpatul a emis fila C.E.C. seria B, nr. 34000007313, pe care l-a completat cu denumirea societății pe care o reprezenta, adresa sediului social al acesteia, banca emitentă, codul fiscal, nr. contului bancar și semnătura sa, precum și ștampila societății.

Fila C.E.C., astfel completată a fost lăsată de inculpat la biroul facturări al părții vătămate, spunându-i numitei G.G. să o introducă la plată după trecerea termenului de 7 zile, prevăzut în contract. După expirarea celor 7 zile, G.G. a completat fila C.E.C. cu suma ce trebuia plătită, data plății și contul spre decontare și a depus-o la B.C.A. SA Brașov, care a plătit suma de 6.150.000 lei, pentru restul de 4.025.110 lei fiind întocmită justificare de refuz datorită lipsei disponibilului. Ca urmare a incidentului de plată SC E.C. SRL a fost declarată în interdicție bancară de a mai emite C.E.C.

- uri, în intervalul 3 septembrie 1997 – 3 septembrie 1998. La data de 2 septembrie 1997, inculpatul a achiziționat de la SC T. SA Tulcea, mărfuri în valoare de 114.620.476 lei, potrivit facturilor 1808696 din 2 septembrie 1997, pentru suma de 12.478.320 lei, 1708697 din 2 septembrie 1997, pentru suma de 50.397.240 lei și 1708698 din 2 septembrie 1997, pentru suma de 51.840836 lei, pentru care a convenit cu reprezentanții SC T. SA Tulcea ca valoarea primei facturi să o achite după 60 zile. Cu privire la celelalte facturi, inculpatul a convenit cu partea contractantă ca suma de 5.000.000 lei să fie plătită în numerar, iar restul cu filă C.E.C. În legătură cu acest aspect, numita U.E., la solicitarea inculpatului, a completat o filă C.E.C.

pentru restul sumei, respectiv 96.979.076 lei cu data depunerii pentru decontare, respectiv data de 30 septembrie 1997. În continuare, inculpatul a achitat suma de 41.199.810 lei și 35.000.000 lei la data de 25 septembrie 1997 și de două ori câte 3.000.000 lei la data de 29 septembrie 1997. Pentru restul sumei, reprezentanții SC T. SA Tulcea au introdus fila C.E.C. la B.C.A. SA care a refuzat plata cu motivarea „client aflat în interdicție, fila C.E.C. anulată”. Ulterior la data de 20 noiembrie 1997, inculpatul a achitat și suma de 24.681.420 lei, reprezentând debitul datorat SC T. SA. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul N.G.

Prin apelul declarat Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la: - greșita stabilire a pedepsei rezultante aplicată inculpatului, având în vedere natura juridică diferită a pedepselor contopite; - pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia o consideră necorespunzătoare în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului. Cu ocazia judecării apelului parchetul a arătat oral, că modifică motivul de apel referitor la nelegalitate (primul motiv de casare), în sensul că în momentul ce Decretul nr. 544/1953 cu privire la amenda corecțională a fost abrogat, inculpatului nu i se mai putea aplica, pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și pedeapsa amenzii ci numai aceea a închisorii.

Inculpatul a criticat aceeași hotărâre, în principal cu privire la greșita sa condamnare, întrucât din probele de la dosar nu rezultă că faptele imputate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, având în vedere că a stăruit în recuperarea prejudiciului, nu a avut intenția de a prejudicia părțile vătămate, că prejudiciul este recuperat integral, starea precară a sănătății sale, cât și sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante cu consecințe asupra pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Curtea de apel prin decizia penală nr. 259/ Ap din 7 decembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul N.G. Împotriva acestei decizii penale, a declarat recurs Parchetul Curții de Apel Brașov și inculpatul.

Prin recursul declarat de parchet a criticat decizia instanței de apel cu privire la: - greșita aplicare inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 a pedepsei amenzii corecționale din moment ce aceasta, amenda corecțională, a fost abrogată prin Decretul nr. 544/1953, critică care a fost învederată și la judecata în apel care instanța nu a răspuns în motivarea deciziei; - modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că în cauză, raportat la pericolul social al faptelor, la împrejurarea că inculpatul a comis mai multe fapte de natura celor pentru care este judecat în cauza de față, în prezent fiind arestat pentru fapte similare, nu se impunea suspendarea executării acesteia sub supraveghere ci executarea acesteia prin privare de libertate.

Inculpatul a criticat aceeași decizie pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita sa condamnare, întrucât din probele de la dosar nu se desprinde existența vinovăției sale și respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea. Prin decizia nr. 5217 din 3 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-au admis recursurile declarate de parchet și inculpat, s-a casat decizia penală nr. 259/ Ap din 7 decembrie 2001 menționată și s-a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Brașov. Prin decizia penală nr. 91/ BI din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat.

Potrivit art. 234 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., în aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și emitere de file C.E.C. fără acoperire prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 37 lit. a) în două infracțiuni de emitere file C.E.C. fără a avea provizia necesară prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 6 luni închisoare. S-au contopit pedepsele, intimatului inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. S-a luat act că SC T. SA nu s-a constituit parte civilă și s-a respins, acțiunea civilă pronunțată de partea vătămată SC F. SA Medgidia.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă SC E.C. SRL Brașov pentru greșita încadrare juridică dată faptei inculpatului și individualizarea pedepsei aplicate. Partea vătămată SC F. SA Medgidia a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 28.948.640 lei plus dobânda de 0,4% pe zi întârziere până la achitarea integrală a debitului. Recursurile urmează a fi admise pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările din dosar atât prin prisma motivelor de casare invocate de parchet, cât și de partea civilă cât și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală. Din expunerea pe larg a situației de fapt, rezultă că în mod constant inculpatul a încercat să denatureze adevărul, încercând să inducă în eroare organele judiciare prin acreditarea ipotezei că ar fi încunoștiințat partenerii de afaceri că nu ar avea disponibil în cont, situație acceptată de aceștia. Or, în raport de prevederile art. 215 alin. (3) C. pen., constituie infracțiune de înșelăciune inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în așa fel încât, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. La alin. (4) al aceluiași text de lege, se prevede că emiterea unui C.E.C.

asupra unei modalități de credit sau persoană, știind că nu are provizii sau acoperirea necesară, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului C.E.C. - ului se sancționează cu pedeapsa prevăzută de alin. (2) Or, din analiza probelor „contractul încheiat cu partea civilă SC F. SA Medgidia, declarația martorului G.D. și SC F. SA Medgidia cum că, nu a existat o înțelegere prealabilă, în sensul ca plata să se facă după 7 zile cât și faptul că nu aveau cunoștință că inculpatul nu deține disponibil în cont, rezultă că, inculpatul a indus în eroare partea civilă asupra unui aspect fundamental în favoarea voinței acesteia de a contracta făcând-o să creadă cu prilejul încheierii contractului, atât prin acceptarea clauzei contractuale menționate și emiterea C.E.C.

- ului, cât și prin susținerile sale ulterioare că SC E.C. SRL Brașov, are disponibilul necesar și ca atare, este în măsură să-și onoreze obligațiile contractuale. Totodată, trebuie observat că partea civilă a făcut numeroase demersuri pentru recuperarea pagubei ceea ce demonstrează că în altă situație, nu ar fi încheiat acest contract. În această situație, fapta inculpatului nu reprezintă o simplă încălcare a normelor juridice financiare ci ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., text potrivit căruia urmează ca inculpatul să fie condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Se mai constată totodată, că față de infracțiunea săvârșită, referitor la partea vătămată SC T. SA Tulcea sunt aplicabile prevederile Legii nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor.

Totodată, în raport cu considerentele precedente, Curtea va admite și recursul părții civile SC F. SA Medgidia la plata sumei de 28.948.640 lei reprezentând paguba pricinuită prin ridicarea mărfii și neachitarea prețului și dobânda aferentă până la achitarea efectivă a datoriei. Pentru considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen., va admite recursurile declarate de parchet și de partea civilă SC F. SA Medgidia și va dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de partea civilă SC F. SA Medgidia împotriva deciziei penale nr. 91/ Ap din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul N.G. Casează decizia sus-menționată cu privire la încadrarea juridică a faptei, omisiunea aplicării dispozițiilor Legii nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor și modul de soluționare a laturii civile. Înlătură prevederile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare, pentru două infracțiuni de emitere file C.E.C. fără a avea provizia necesară, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei comisă în paguba părții civile SC F. SA Medgidia din infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul N.G., la 3 ani închisoare. Face aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, parte vătămată SC T. SA Tulcea. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 28.948.640 lei și dobânda legală către partea civilă SC F. Medgidia.

Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiași decizii, ca nefondat, Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.