ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2347/2010

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 136/R din 6 februarie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a respins ca nefondate recursurile formulate de SC I.L.A.R. și SC C.H. SRL împotriva deciziei civilă nr. 98 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, la data de 9 martie 2009, SC I.L.A.R. și SC C.H. SRL au cerut revizuirea deciziei menționate, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. In motivarea cererii, revizuentele au susținut că decizia atacată cu revizuire este contradictorie cu decizia nr. 196/R din 22 februarie 2007 a aceleiași instanțe, acest fapt rezultând din abordarea diferită a chestiunii privind reprezentarea statului în același dosar în sensul că în cea de a doua hotărâre Statul Român era legal reprezentat de primărie iar în prima hotărâre numai primarul putea reprezenta unitatea administrativ teritorială.

Aceste doua aprecieri diferite au condus odată la respingerea recursului lui T.N.M.M. și odată la respingerea recursului formulat de revizuente de față. Prin decizia civilă nr. 905 /R din 8 mai 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente: In drept, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una si aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții și anume: existența unor hotărâri judecătorești pronunțate în dosare diferite, să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Examinând decizia nr. 136 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș prin prisma celor expuse și a dispozițiilor art. 322 pct. 7 sunt de reținut următoarele: Prin decizia nr. 136 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, s-au respins recursurile declarate de SC I.L.A.R. SRL, SC K. SRL și SC C.H. SRL prin prisma celor expuse sunt de reținut următoarele: Prin decizia civilă nr. 136 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Tg.

Mureș s-au respins recursurile declarate de SC I.L.A.R. SRL, SC K. SRL și SC C.H. SRL împotriva deciziei civile nr. 98 din 16 septembrie 2008 a Tribunalului Harghita, dosar civil nr. 579.1/234/2007. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele aspecte: Prin sentința civilă nr. 329, pronunțată la data de 31 martie 2008 de Judecătoria Gheorgheni a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a intimatului G.J., s-a luat act de renunțarea la judecată a petentei SC I.E.I. SRL Gheorgheni și pe fondul cauzei s-a respins plângerea formulată de petenta SC R. SRL Gheorgheni, SC K. SRL Gheorgheni și SC C.H. SRL Gheorgheni în contradictoriu cu intimații T.N.M.M., Statul Român prin Municipiul Gheorgheni reprezentat de primar, G.J., Primăria Gheorgheni și Consiliul local Gheorgheni.

Apelurile formulate de petentele SC C.H. SRL, S.C. SC I.L.A.R. SRL și SC K. SRL au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 98 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita. În fapt, la data de 29 ianuarie 2001, prin contracte de vânzare-cumpărare autentice, Statul Român, prin Primăria Gheorgheni reprezentat prin primar, a vândut celor trei petente trei spații comerciale. Dreptul de proprietate astfel dobândit a fost înscris în cartea funciară. La solicitarea numitei T.N.M.M., solicitare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 112/1995 și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Judecătoria Gheorgheni a dispus prin sentința civilă nr. 76 din 7 februarie 2005, sentința civilă nr. 75 din 7 februarie 2005 și sentința civilă nr. 122 din 28 februarie 2005, toate rămase irevocabile prin respingerea recursului, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, radierea dreptului de proprietate a cumpărătorului din evidențele cărții funciare.

La cererea aceleiași persoane, T.N.M.M., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gheorgheni a dispus prin încheierea nr. 2508 din 4 iulie 2005 radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate a petentelor și reînscrierea vechiului proprietar. Din analiza acestei stări de fapt rezultă că practic Oficiul de Cadastru a efectuat două operațiuni, una de radiere a dreptului de proprietate, a doua operațiune fiind una implicită prin revenirea evidenței din foaia de proprietate la situația anterioară. Petenții au invocat că în cadrul procedurii contencioase care a avut ca urmare anularea contractului de vânzare-cumpărare, proprietarul tabular nu a fost legal reprezentat. Pentru orice cerere adresată instanței de judecată solicitantul trebuie să dovedească un interes alături de celelalte două condiții: calitatea procesuală și capacitatea.

Petenții susțin în plângerea lor că o altă parte nu a fost legal reprezentată, însă nu pot justifica ce interes ar avea în a susține acest lucru. Potrivit literaturii de specialitate dar și practicii, interesul trebuie să fie legitim, născut în actual dar și personal și direct, ori este evident că în speță nu este vorba de un interes personal și direct în a susține în cadrul plângerii de carte funciară nelegala reprezentare a unei alte părți. Chiar dacă petentele ar putea dovedi un interes, se observă cu ușurință faptul că, în procedura contencioasă, numita T.N.M.M. a chemat în judecată chiar Primăria Gheorgheni cea care a reprezentat Statul Român la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Așadar, trecând peste chestiunile procedurale Curtea remarcă comportamentul, cel puțin contradictoriu al petentelor care la încheierea contractelor recunosc calitatea de reprezentant al statului a Primăriei Gheorgheni pentru ca mai apoi, după finalizarea procedurii contencioase, să considere că Statul Român nu a fost legal reprezentat. Această hotărâre, susțin revizuentele că este potrivnică deciziei civile nr. 196 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, dosar civil nr. 1319/43/2006. Una din considerentele de admisibilitate a cererii de revizuire bazate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat și dezbătut excepția autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prev. de textul menționat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, cauză și aceleași părți. Or, examinând hotărârea atacată pe calea revizuirii este de reținut că decizia civilă nr. 196 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș a constituit obiectul examinării atât a instanței de fond, de apel cât și de recurs, reținându-se că nu este incidență excepția puterii de lucru judecat. Față de această situație, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele SC I.L.A.R. și SC C.H. SRL privind decizia nr. 136/R din 6 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2010.