ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu prin sentința

penală nr. 130 din 15 iulie 2002, a condamnat pe inculpatul B.C. la 21 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și

pedepsită de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

din același cod.

În baza art. 88 C. pen., a computat

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai

2001, la zi.

A făcut aplicarea art. 71, raportat

la art. 64 C. pen. și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

restul rămas neexecutat de 335 zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 832 din 2 august 1999, a

Judecătoriei Giurgiu, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe același

inculpat pentru comiterea infracțiunii de profanare de cadavre, prevăzută de

art. 319 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de

mama victimei D.D. și l-a obligat pe inculpat să-i plătească suma de 25.000.000

lei despăgubiri civile din care, 10.000.000 lei reprezintă cheltuieli de înmormântare

și 15.000.000 lei, reprezintă daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească 11.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 300.000 lei, onorariu avocat oficiu, avansată din

fondurile special destinate.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 334/ P din 21

noiembrie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a trimis în judecată,

în stare de arest preventiv, pe inculpatul B.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav și profanare de morminte (cadavre),

fapte prevăzute de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen. și art. 319 C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 37 lit. a) din același cod.

La data de 15 mai 2001, orele 13,30,

în urma unei sesizări, organele de poliție au descoperit sub platforma unei

macarale amplasată în imediata apropiere a Casei Tineretului din Giurgiu

(aflată în construcție de peste 10 ani), o pungă din material plastic cu

inscripția LOTUS în care se aflau două membre superioare umane, detașate de

trunchi.

Degetele celor două mâini au fost

amprentate și, în urma expertizei dactiloscopice s-a stabilit că ele aparțineau

numitului P.M. zis B.

A doua zi, în jurul orelor 5,45 la

groapa de gunoi din spatele Bisericii SMÂRDA din Giurgiu, a fost găsit un

trunchi de corp uman, ce avea amputate membrele superioare și inferioare, cât

și capul.

În același loc au fost descoperite

două membre inferioare de corp uman aflate într-un sac de rafie legat cu o

fâșie de material textil de culoare lila.

În urma autopsiei și

reasamblării celor cinci segmente de cadavru descoperite la 15 și 16 mai 2001,

s-a constatat că aparțin aceleiași persoane P.M. identificat criminalistic prin

expertiza dactiloscopică.

În urma investigațiilor s-a stabilit

că victima P.M., eliberat de curând din penitenciar a dormit câteva nopți în

casa inculpatului B.C., situată în Giurgiu.

La data de 23 mai 2001, inculpatul

(aflat în cercul suspecților) a solicitat să discute cu primul procuror adjunct

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, afirmând că poate oferi date

despre caz.

În aceeași zi, în jurul orelor 15,00

inculpatul s-a prezentat la parchet susținând că a auzit într-o cârciumă (barul

R.) al cărui patron a fost B.Șt. (în prezent decedat) că P.M. a fost omorât de

trei persoane, dintre care o femeie blondă ce locuiește pe str. Griviței sau

Horia, peste care P.M. ar fi pătruns fără drept.

Inculpatul a susținut că trupul

victimei a fost dezmembrat, deoarece capul era „zdrobit”, iar un țigan cu

numele B. i-a transportat capul și mâinile, pe rând.

Inculpatul a mai precizat că poate

indica lucrătorilor de poliție locul unde a fost abandonat capul victimei.

Pentru informații a solicitat suma

de 2.000.000 lei, în avans, și diferența până la 10.000.000 lei la finalizarea

cercetărilor.

În aceeași zi, inculpatul a indicat

echipei operative traseul de urmat: de la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu spre Căminul de Ucenici de pe str. București, apoi cca 400 m pe B-dul

C.F.R, indicând apoi fundația unei clădiri (bloc) aflat în construcție situată

vis-a-vis de locuința aparținând familiei N.D.

În subsolul indicat de inculpat,

într-o pungă de plastic de culoare galbenă, care avea în interior o altă pungă,

de culoare violet a fost găsit capul victimei.

La data de 24 mai 2001, inculpatul

B.C. și numiții T.T., L.G., F.A., G.F. și U.G., aflați în cercul suspecților,

au fost testați cu tehnica de tip „poligraf” pentru detecția psihologică a

comportamentului simulat.

Rapoartele de constatare tehnico–științifică

întocmite cu această ocazie, au concluzionat că răspunsurile inculpatului B.C.

la întrebările critice (relevante) ale cauzei au provocat în traseele

diagramelor obținute modificări semnificative ale stresului emoțional, care

constituie indicii ale comportamentului simulat. Întrebările relevante au fost:

Tu l-ai omorât pe P.M.? – Tu l-ai tăiat în bucăți pe P.M.? – Tu ai împrăștiat

bucățile din cadavrul lui P.M.?

Răspunsurile numiților T.T., L.G.,

F.A., G.F. și U.G. nu au provocat în traseele biodiagramelor modificări

semnificative ale stresului emoțional, indicând deci un comportament sincer,

nedisimulat.

Atitudinea de negare

de către inculpat a adevărului cuprins în întrebările încriminatorii și

investigatorii conexe în raport cu starea de stres emoțional pe care o indică

biodiagrama a reprezentat comportamentul simulat al acestuia.

Declarațiile

inculpatului date în cursul urmăririi penale și în instanță sunt contradictorii

și uneori neverosimile și fanteziste, în încercarea de a induce în eroare organele

de urmărire penală și instanța.

Inculpatul a

recunoscut aspecte care ar fi inutil să le tăgăduiască, în fața probelor

evidente, dar a negat că el este autorul crimei.

Astfel, inculpatul

recunoaște că și în după amiaza zilei de 14 mai 2002, victima a trecut pe la

domiciliul său având asupra sa câteva lucruri furate și că i-a spus că urma să

jefuiască un mormânt, dar pretinde că victima a plecat de la el viu și

nevătămat. Tot victima i-ar fi spus că, dacă nu apare în două zile să anunțe

organele de poliție.

Aceste aspecte nu

le-a relevat în cursul urmăririi penale, ci doar în instanță. Tot în instanță,

inculpatul a susținut că hainele găsite în punctul numit „Valea lui Gheorghiță”

ar fi fost găsite de organele de poliție la locul unde a fost găsit capul victimei

și că aceste haine au fost „tratate” cu un amestec de cheaguri de sânge și

vodcă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, operațiune la care ar fi

participat și inculpatul și că, aceste haine urmau să fie plasate de inculpat

în curtea martorului „B.” în scopul de a se dovedi că acesta este autorul

crimei. Aceste susțineri sunt fanteziste și neverosimile și contrazise de

probele administrate în cauză (rapoarte de filaj, declarațiile inculpatului

înregistrate pe bandă magnetică audio, buletin de analiză a petelor de sânge

găsite pe hainele respective, procesul–verbal de cercetare la fața locului din

23 mai 2001”.

Împotriva acestei

sentințe penale, a declarat apel inculpatul B.C. criticând-o pentru

nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări, susținând că nu a comis el

infracțiunea pentru care a fost condamnat și a solicitat achitarea sa, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, în

apelul inculpatului s-a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru

completarea cercetărilor.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 723 A din 6 noiembrie

2002, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

În motivarea acestei

sentințe, instanța de control judiciar a constatat, în baza probelor

administrate în cauză că în mod corect, instanța de fond a reținut că

inculpatul este autorul infracțiunii de omor deosebit de grav, comis asupra

victimei P.M., constând în aceea că în noaptea de 14 mai 2001 a ținut victima

presată la podea, timp în care a lovit-o în mod repetat și puternic cu un corp

dur în cap, provocându-i fracturi craniene majore, care au condus la deces.

După ce a survenit

decesul, inculpatul, pentru ca fapta sa să nu fie descoperită, a secționat

membrele și capul cadavrului și a aruncat segmentele rezultate în diferite

locuri pe raza municipiului Giurgiu.

În acest sens,

instanța de control judiciar a reținut următoarele:

„Faptul că inculpatul

este autorul crimei din noaptea de 14 mai 2001, a cărui victimă a fost P.M.

rezultă din coroborarea următoarelor probe:

- Buletinul de

analiză nr. 518 al Laboratorului de Serologie din cadrul I.M.L București, din

care rezultă că s-au identificat pete de sânge uman pe cearceaf, pe o

cuvertură, pe un alt cearceaf, chiar dacă nu s-a putut stabili grupa sanguină,

deoarece au fost supuse unui proces de curățare prin spălare. Pe alte obiecte

au fost identificate pete de sânge uman ce aparțineau grupei 0 și anume

pantalonul inculpatului.

Aceeași

grupă s-a identificat și pe halatul de molton, cearceaful de sub trunchiul

victimei, folia în care au fost ambalate membrele inferioare, foliile găsite

lângă trunchiul victimei și pe o pungă din plastic.

Grupa de sânge 0 a fost identificată

și pe bluza de pijama și pantalonii raiați găsiți în punga abandonată de

inculpat la data de 25 mai 2001, în punctul „Valea lui Gheorghiță”.

Victima P.M. avea grupa sanguină 0,

iar inculpatul B.C. grupa sanguină A.

- Raportul de constatare tehnico –

științifică nr. 190263 din 6 iunie 2001, întocmit de Institutul de Criminalistică

al I.G.P. din care rezultă următoarele:

Bucata de material textil ridicată

cu ocazia cercetării la fața locului, în data de 16 mai 2001, este o țesătură

cu fața lila și dos alb care prezintă dimensiunea de circa 520 mm x 20 mm și

are unul din capete ușor rotunjit pe jumătate din lățimea materialului.

Bucata de material textil ridicată

la data de 24 mai 2001, cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la

locuința lui B.C. este o țesătură cu fața lila și dos alb care prezintă

dimensiunea de 1000 mm x 20 mm și are unul din capete ușor rotunjit pe jumătate

din lățimea materialului.

Bucata de material textil ridicată

de la fața locului, în data de 16 mai 2001, prezintă identitate (din punct de

vedere al caracteristicilor materialului, firelor și fibrelor componente) cu

bucata de material textil ridicată de la locuința numitului B.C. la data de 24

mai 2001.

Raportul de expertiză (traseologică)

nr. 190263 din 7 iunie 2001, care a concluzionat că bucata din materialul

textil de culoare lila cu care a fost legat sacul în care se aflau picioarele

victimei, ridicată la 16 mai 2001, cu ocazia cercetării la fața locului și

bucata de material textil ridicată de la domiciliul inculpatului cu ocazia

percheziției domiciliare din 24 mai 2001, au făcut parte dintr-un întreg și cu

fost tăiate concomitent.

-

Raportul de constatare tehnico – științifică pentru detecția comportamentului

simulat din care rezultă că inculpatul nu a răspuns sincer la întrebările

relevante (critice);

- Declarațiile martorilor G.C.P. și

G.V. propuși de inculpat în dovedirea alibiului său, martorii declarând că nu

cunosc nimic despre faptele de care este învinuit inculpatul B.C.

- Faptul că pe pantalonii

inculpatului au fost identificate pete de sânge grupa 0 aparținând victimei

(inculpatul are grupa sanguină A, pe cearceaful și cuvertura ridicată din

locuința sa au fost identificate pete de sânge uman, fără a se putea determina

grupa, fiindcă au fost supuse unui proces de curățare prin spălare.

- Faptul că inculpatul le-a spus

anchetatorilor înainte de a fi găsit capul victimei că acesta este „zdrobit”,

amănunt pe care nu-l putea cunoaște decât autorul omorului.

Proba indubitabilă că omorul a fost

săvârșit de inculpat în locuința sa și tot aici s-a efectuat dezmembrarea și

împachetarea segmentelor de cadavru în saci și pungi este aceea că, fâșia din

material textil de culoare lila cu care a fost legat la gură sacul în care s-au

găsit picioarele victimei, ridicată, etichetată și sigilată la 16 mai 2001 și

fâșia din material textil de culoare lila ridicată de la locuința inculpatului

la 24 mai 2001, etichetată și sigilată, există identitate de culoare, textură

și secționare, inițial fâșia fiind un întreg. Faptul acesta, coroborat cu

faptul că, pe cearceafurile și cuvertura ridicate de la locuința inculpatului

au fost identificate pete de sânge uman supuse spălării, demonstrează cu

prisosință că omorul și segmentarea cadavrului s-au produs în locuința

inculpatului”.

Instanța de control judiciar a mai

reținut că probele administrate în cauză demonstrează pe deplin vinovăția

inculpatului, astfel că a respins solicitarea acestuia de restituire a cauzei

la parchet, în vederea completării urmăririi penale.

Nemulțumit de hotărârea pronunțată

de instanța de apel, inculpatul B.C., în termen legal, a declarat recurs

reluând în esență, criticile analizate și de instanța de control judiciar și

anume, a susținut că nu a comis fapta reținută în sarcina sa și a solicitat să

se dispună achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat redozarea

pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și personale ale

inculpatului.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în

cauză, cărora le-au dat o justă și completă interpretare, stabilind vinovăția

inculpatului și încadrând fapta comisă de acesta în textul de lege

corespunzător, pentru care i-au aplicat o pedeapsă just individualizată, cu

respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

În ce privește

critica formulată de inculpat sub aspectul greșitei sale condamnări pentru

comiterea omorului deosebit de grav, deoarece nu este el autorul infracțiunii,

motiv pentru care se impune achitarea sa, se constată că nu este întemeiată.

Există la dosarul

cauzei probe care atestă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, reținută în sarcina sa și

întrucât, această critică a format obiect de analiză și în fața instanței de

apel, care a arătat în mod detaliat de ce nu poate fi primită, argumente care

au fost expuse pe larg și în prezenta decizie și pe care, instanța de recurs și

le însușește pe deplin, reluarea lor nu se mai impune.

Nefondat este și

motivul de casare prin care se solicită reducerea pedepsei pe care o apreciază

ca fiind prea severă, prin reanalizarea circumstanțelor în care s-a săvârșit

fapta și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel încât, să se

dispună reducerea pedepsei aplicate.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, între altele, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând această

critică în raport de prevederile textului de lege citat, se constată că nu se

poate reține că pedeapsa de 21 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului este severă,

având în vedere natura infracțiunii și modalitatea în care a fost comisă,

aspecte care imprimă faptei un pericol social ridicat, la care se adaugă și

faptul că pe parcursul procesului penal, inculpatul a negat în permanență

săvârșirea faptei, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, în pofida

probelor care atestă vinovăția sa, și nu în ultimul rând, faptul că acesta are

statutul de recidivist, împrejurări care impun în mod necesar aplicarea unui

tratament sancționator mai sever, în vederea realizării prevederilor art. 52 C.

pen.

În consecință, pentru

considerentele arătate și verificând hotărârile atacate, în raport și cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se

constata că recursul declarat de inculpatul B.C. este nefondat și a fi respins,

ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se

dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 723 A din 6 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția a II - a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 28 mai 2001, la 11 martie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2003.