ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2004

Asupra

recursului penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 9 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală în dosarul nr. 425/2004, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 160

lit. b) C. proc. pen., menținerea stării de arest a apelantului inculpat R.D.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța de apel, a constatat că în cauză temeiurile

măsurii arestării preventive subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpatului

constituie pericol pentru  ordinea publică.

În

termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate,

motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. , respectiv s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit

art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în cauzele privitoare la infracțiunile

pedepsite cu închisoare..., pentru a se asigura buna desfășurare a procesului

penal ori pentru a se împiedica sustragerea ... inculpatului....de la

judecată...., se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit.”d”

a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art.

148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ

cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu

referire la motivul de recurs invocat, se reține că prin sentința penală nr.

1203 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, inculpatul a fost condamnat în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, al 2

ani și 6 luni închisoare, instanța reținând și că inculpatul avea antecedente

penale pentru condamnări în minorat.

La

termenul de judecare a apelului declarat împotriva sentinței, respectiv la 9

februarie 2004, instanța conformându-se dispozițiilor art. 160

b

C.

proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

a inculpatului, măsură pe care a menținut-o, întrucât temeiurile care au

determinat arestarea nu au încetat și, pe de altă parte, nu se justifică

revocarea acesteia.

Ca

atare, încheierea pronunțată la 9 februarie, este legală.

Pentru

considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct.1, lit. b) C. proc. pen., va fi

respins.

În baza

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D.împotriva încheierii din 9

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 425/2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 9 martie 2004.