ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1161/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2003, la Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta I.G. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 517 din 24 octombrie 2002, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 367/2001. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ , prin sentința nr. 176 din 24 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 845/A/2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost strămutată din localitatea Turtucoaia, Republica Bulgaria, în anul 1941, împreună cu părinții săi, P.S. și P.M., pe teritoriul României. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 584 din 27 iunie 2003, a respins acțiunea reclamantei, cu motivarea că din actele dosarului rezultă că au fost evacuați din Republica Bulgaria, locuitorii de origine română, D.M. și I.M., însă nu a fost dovedită legătura de rudenie dintre aceștia și reclamantă. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamanta susținând că instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, prin aceea că nu a ținut seama de probele administrate în cauză.

În continuare, arată că la data judecării cauzei, a solicitat prin procurator, acordarea unui termen pentru completarea probelor, pe care ulterior, la 16 iulie 2003, le-a depus, instanța nereținând, însă, acest aspect, în încheierea de ședință - sentința fiind astfel criticabilă și în raport cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Examinând motivele de recurs, Curtea constată că nu poate fi reținută critica vizând rolul activ al instanței, față de împrejurarea că, unele înscrisuri au fost depuse ulterior pronunțării sentinței, deci după dezînvestirea completului de judecată. Administrarea probelor, conform dispozițiilor art. 167 alin. (2) C. proc. civ., se face înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, astfel că acest motiv nu poate fi primit, urmând a fi înlăturat.

Recursul este, însă, întemeiat, pe fond, pentru considerentele ce se vor arăta, în cele ce urmează. Din analiza actelor dosarului, rezultă că recurenta-reclamantă s-a născut la 15 decembrie 1941, în orașul Oltenița, respectiv, în anul și în localitatea de refugiu a părinților săi, P.M. și P.S., evacuați din comuna Turtucoaia, județul Durostov, cedat Bulgariei, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Tot astfel, din actele de stare civilă, reiese că mama reclamantei - născută în Turtucoaia, este fiica lui D.M., iar tatăl, născut în Turtucoaia, este fiul lui I.M. – ambii bunici ai reclamantei figurând pe tabelul nominal cu locuitorii de origine română evacuați din teritoriul cedat, conform extrasului eliberat de Ministerul de Interne – Arhivele Naționale, cu situațiile de avere imobiliară rurală, deținute în proprietate.

Din declarațiile martorilor M.E. și C.M. a rezultat că mama reclamantei, P.M. a fost strămutată împreună cu familia sa, în luna aprilie a anului 1941, din localitatea Turtucoaia, Republica Bulgaria, în orașul Oltenița, județul Călărași. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prevăd, de asemenea la art. 2, că în categoria persoanelor strămutate din altă localitate, se includ și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum, în cauză, părinții reclamantei au fost evacuați din Turtucoaia, localitatea de domiciliu, în România, la Oltenița, reclamanta, născută în același an al refugiului, a suferit și ea, consecințele acestei strămutări, precum și prejudiciile determinate de trecerea bunurilor familiei sale, în proprietatea statului bulgar. Așa fiind, reclamanta având pentru perioada 15 decembrie 1941 – 6 martie 1945, statutul de persoană strămutată, beneficiază prin urmare, de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În consecință, față de aceste considerente, urmează a se admite recursul formulat, a se casa sentința atacată și pe fond, a se admite acțiunea reclamantei, a se anula decizia contestată, cu obligarea pârâtei, de a-i recunoaște reclamantei, calitatea prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G. împotriva sentinței civile nr. 584 din 27 iunie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea formulată de reclamantă. Anulează hotărârea nr. 517 din 24 octombrie 2002, a Casei Județene de Pensii Dolj și obligă pârâta să recunoască reclamantei, beneficiul dispoziției art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 15 decembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu 1 octombrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2004.