ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 23 ianuarie 2004, reclamanta T.G. a chemat în judecată, pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 9760/7118 din

18 decembrie 2003, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a fost strămutată, împreună cu familia, în luna mai

1941, din Turtucaia, județul Durostor, în Isaccea, județul Tulcea, ca urmare a

Tratatului de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 413

din data de 1 martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de către reclamanta T.G., a anulat

hotărârea nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o

pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 mai 1941 - 6

martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta T.G. s-a născut la Turtucaia

- Bulgaria și, ca urmare a Tratatului de la Craiova, împreună cu familia sa, a

fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, prin realizarea unui

schimb obligatoriu de populație.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând motivele de

recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că

intimata-reclamantă nu a respectat prevederile art. 3 și 4 din H.G. nr.

127/2002 , în sensul că nu a depus documentele oficiale prin care să se

precizeze începutul și sfârșitul perioadei de refugiu, acestea urmând a fi

depuse o dată cu cererea solicitantului, la Casa de Pensii a municipiului

București, și că încadrarea în dispozițiile Legii nr. 189/2000 se poate face de

către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea nu poate reține, ca

temeinic, motivul de recurs potrivit căruia recurenta a respins cererea

reclamantei, întrucât nu a depus o dată cu cererea inițială, documentele

doveditoare refugiului, întrucât, chiar dacă reclamanta a depus înscrisurile

respective în fața instanței de judecată, recurenta și-a menținut punctul de

vedere emis prin hotărârea nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003.

Din certificatul de naștere

al intimatei rezultă că aceasta s-a născut la data de 28 septembrie 1928, în

localitatea Turtucaia, raionul R.P. Bulgaria.

În Situația de avere

imobiliară rurală a locuitorului, înregistrată sub nr. 507 din data de 3 mai

1940, se evidențiază faptul că tatăl intimatei, D.I., împreună cu cei patru

membri ai familiei, respectiv mama intimatei și cei doi frați, a deținut

imobile în localitatea Turtucaia - Durostor.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, în una din situațiile prevăzute în actul normativ.

Prin normele de aplicare ale

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin HG nr. 127/2000, Anexa nr. 1 art. 2,

persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost

asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul

unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Or, având în vedere că

intimata s-a născut la 28 septembrie 1928, la Turtucaia, R.P. Bulgaria, este

evident că aceasta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în anul 1940, din

Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului bilateral încheiat la Craiova, la

7 septembrie 1940.

În consecință soluția

instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 413

din 1 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.