ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2004, reclamanta T.G. a chemat în judecată, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtă. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată, împreună cu familia, în luna mai 1941, din Turtucaia, județul Durostor, în Isaccea, județul Tulcea, ca urmare a Tratatului de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 413 din data de 1 martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de către reclamanta T.G., a anulat hotărârea nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 mai 1941 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta T.G. s-a născut la Turtucaia - Bulgaria și, ca urmare a Tratatului de la Craiova, împreună cu familia sa, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, prin realizarea unui schimb obligatoriu de populație.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că intimata-reclamantă nu a respectat prevederile art. 3 și 4 din H.G. nr. 127/2002 , în sensul că nu a depus documentele oficiale prin care să se precizeze începutul și sfârșitul perioadei de refugiu, acestea urmând a fi depuse o dată cu cererea solicitantului, la Casa de Pensii a municipiului București, și că încadrarea în dispozițiile Legii nr. 189/2000 se poate face de către instanța de judecată, numai cu data prezentării dovezilor. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Curtea nu poate reține, ca temeinic, motivul de recurs potrivit căruia recurenta a respins cererea reclamantei, întrucât nu a depus o dată cu cererea inițială, documentele doveditoare refugiului, întrucât, chiar dacă reclamanta a depus înscrisurile respective în fața instanței de judecată, recurenta și-a menținut punctul de vedere emis prin hotărârea nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003. Din certificatul de naștere al intimatei rezultă că aceasta s-a născut la data de 28 septembrie 1928, în localitatea Turtucaia, raionul R.P. Bulgaria. În Situația de avere imobiliară rurală a locuitorului, înregistrată sub nr. 507 din data de 3 mai 1940, se evidențiază faptul că tatăl intimatei, D.I., împreună cu cei patru membri ai familiei, respectiv mama intimatei și cei doi frați, a deținut imobile în localitatea Turtucaia - Durostor.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, în una din situațiile prevăzute în actul normativ. Prin normele de aplicare ale O.G. nr. 105/1999, aprobată prin HG nr. 127/2000, Anexa nr. 1 art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Or, având în vedere că intimata s-a născut la 28 septembrie 1928, la Turtucaia, R.P.

Bulgaria, este evident că aceasta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în anul 1940, din Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului bilateral încheiat la Craiova, la 7 septembrie 1940. În consecință soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 413 din 1 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.