ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 15 ianuarie 2003, reclamanta S.C. „M” S.A. Timișoara a

chemat în judecată Guvernul Românie, solicitând anularea dispozițiilor art. 3

alin. (4) din H.G. nr. 371/1998 prin care s-a dispus ca: „bunurile aparținând

domeniului privat al statului aflat în administrarea Regiei Autonome „Poșta

Română vor trece în proprietatea Poștei Române la data intrării în vigoare a

hotărârii”.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că printre bunurile la care face referire

textul contestat se află și un spațiu comerical aflat în proprietatea sa și

înscris în C.F. nr. 127730 Timișoara.

Prin

sentința civilă nr. 46 din 25.02. 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins

acțiunea ca tardiv formulată reținând că față de  data publicării H.G. în M.

Of. termenul limită pentru sesizarea instanței de contencios era în

conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990,

6.07.1999.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs S.C. „M” S.A. Timișoara care a susținut în

esență că termenul limită de un an față de terțele persoane curge de la

comunicare, momentul publicării în M. Of. urmând a fi avut în vedere numai față

de persoanele fizice sau juridice la care se referă actul normativ.

Recursul

nu este fondat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990,

sesizarea instanței de contencios administrativ nu se va putea face mai târziu

de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.

În

speță obiectul acțiunii îl constituie un act normativ emis de guvern în

conformitate cu dispozițiile art. 107 din Constituție, în aplicarea legii.

Potrivit

aceleiași dispoziții constituționale, singura modalitate de aducere la

cunoștință a acestor acte, fie ele cu caracter individual fie cu caracter

normativ, o constituie publicarea în M. Of., moment care marchează și  producerea

efectelor juridice.

Astfel

fiind, legal și temeinic Curtea de Apel Timișoara a apreciat că în raport de

data publicării H.G. nr. 371/1998 în M. Of., respectiv 6 iulie 1998, sesizarea

instanței la data de 15 ianuarie 2003 cu acțiune în anulare s-a făcut cu

depășirea termenului prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C. „M” S.A. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 46

din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.