ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2010/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, sub nr. 7465 din 15 iulie 2005, reclamantul Ș.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, anularea hotărârii nr. 141 din 31 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada refugiului.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, extras de pe „Tabelul cuprinzând familiile refugiate din Ardeal de la data cedării și până în prezent”, întocmit de Prefectura județului Făgăraș și eliberat de Arhivele Naționale, sub nr. C. 118 din 11 februarie 2005, Adeverința de absolvire a studiilor, eliberată de Școala Generală nr. 2 Făgăraș, sub nr. 725 din 18 iulie 2005, precum și declarațiile autentice ale unor martori, arătând că s-a născut la data de 9 aprilie 1937, în localitatea Sovata, județul Mureș, de unde, în anul 1940, urmare a cedării către Ungaria a Ardealului de Nord, s-a refugiat, împreună cu familia, în localitatea Făgăraș, județul Brașov și că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca tardiv formulată, arătând că, raportat la data comunicării hotărârii, contestația a fost introdusă peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Prin sentința civilă nr. 373 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația, ca tardiv formulată, reținând că hotărârea pârâtei i-a fost comunicată reclamantului, la data de 2 iunie 2005, iar acesta a introdus acțiunea la data de 15 iulie 2005, cu depășirea termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 105/1999. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea sentinței atacate și reținerea cauzei, spre soluționare.

În acest sens, recurentul-reclamant a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a ținut seama de adresa Direcției Regionale de Poștă Timișoara - O.J.P. Arad, nr. 463 din 31 octombrie 2005, care atestă neregularitatea procedurii de comunicare a hotărârii contestate. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Într-adevăr, la dosarul cauzei se află adresa Direcției Regionale de Poștă Timișoara - O.J.P.

Arad, nr. 463 din 31 octombrie 2005, prin care această instituție recunoaște că, deși a fost trimis în regim de „recomandată” - sub nr. 20007, plicul conținând hotărârea pârâtei ,a fost comunicat reclamantului de către factorul poștal, prin „depunere la cutie”, motiv pentru care acesta a și fost sancționat și reinstruit cu privire la modul de predare a recomandatelor. Cum reclamantul a făcut dovada neregularității procedurii de comunicare a hotărârii contestate, în mod greșit a procedat instanța de fond respingând acțiunea acestuia, ca tardiv formulată. Pe fond, se constată, de asemenea, că acțiunea reclamantului este întemeiată, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, s-a făcut dovada, potrivit legii, atât cu acte oficiale (extras de pe „Tabelul cuprinzând familiile refugiate din Ardeal de la data cedării și până în prezent” și Adeverința de absolvire de către reclamant a studiilor), cât și prin declarațiile autentice ale martorilor S.I. și M.G., că recurentul-reclamant s-a refugiat, în septembrie 1940, urmare a cedării către Ungaria a Ardealului de Nord, din localitatea natală, Sovata, județul Mureș, în localitatea Făgăraș, județul Brașov. Așa fiind, încadrându-se în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Cum cererea petentului a fost depusă la casa de pensii la data de 8 martie 2005, așa cum rezultă din chiar cuprinsul hotărârii contestate, reclamantul va beneficia de drepturile acordate, conform art. 5 din O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1 aprilie 2005. Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, în fond, acțiunea formulată de reclamant va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Ș.H. împotriva sentinței civile nr. 373 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează hotărârea atacată și, în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 141 din 31 martie 2005 a Casei Județene de Pensii Arad și obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 aprilie 2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.