AFFAIRE SATKA ET AUTRES c. GRECE

AFFAIRE SATKA ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2006)

În cazul Satka și al altor c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Bonello Lorenzen Vajić dnii Kovler, Zagrebelsky, judecători și dnii S. Nielsen, grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 9 februarie 2006, a luat hotărârea în acest sens, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 555828/00) îndreptată împotriva Republicii Elene și ale cărei nouă resortisanți ai acestui stat ( Prin hotărârea din 27 martie 2003, Curtea a statuat că există o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a sarcinii exorbitante care rezultă din limitările asupra terenului reclamantului. În plus, Curtea a încheiat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza intervențiilor succesive și repetate ale autorităților statului, care au privat de orice efect util hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților în ceea ce privește exproprierea terenurilor care le aparțin (Satka și alții c. Grecia 55828/00, § 47-50 și 56-59, 27 martie 2003). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanții solicitau anumite sume pentru prejudiciile suferite, precum și pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat cererea și a invitat guvernul și reclamanții să-i prezinte, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să-i dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 71 și punctul 4 din plan). La 25 noiembrie 2004, Curtea a amânat examinarea cauzei și a invitat guvernul să îi comunice o expertiză, stabilită de o firmă specializată, cu privire la chestiunea satisfacției echitabile. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Daune materiale Argumente ale reclamanților În sprijinul cererilor lor de satisfacție echitabilă, reclamanții produc două rapoarte de experiență, întocmite la cererea lor la 1 februarie 2000 și 13 aprilie 2002, de dl Kosmopoulos, profesor de la școala politehnică. Ei solicită daune atât pentru privarea proprietăților lor, cât și pentru pierderea utilizării lor. În ceea ce privește privarea de terenuri, raportul de experiență din aprilie 2002 indică valoarea de piață a proprietății în litigiu în 2002. Prin stabilirea valorii metrului pătrat la 360 000 drahmes (GRD), adică 1 056,49 EUR (EUR), raportul de experiență evaluează proprietatea reclamanților nr 1-84 la 31 393 850 EUR (29 715,15 m x 1 056,49 EUR). În ceea ce privește reclamanții nr. 85-89, raportul de expertiză din februarie 2000 stabilește valoarea metrului pătrat la 953,78 EUR. Prin urmare, valoarea actuală a terenului care aparține moștenitorilor recurentei nr. 85 ar fi de 1 287 600 EUR (1 350 m x 953,78 EUR), 3 488 920 EUR pentru reclamanta nr. 86 (3 658 m x 953,78 EUR) și 821 990 EUR pentru reclamanții n 87-88 și moștenitorii reclamantului nr 89 (861,83 m x 953,78 EUR).Cu toate acestea, reclamanții n 1-84 își limitează pretențiile la sumele care apar în cererea lor. Astfel, pentru privarea proprietăților lor, aceștia solicită 28 341 670 EUR. În primul rând, acestea iau în considerare valoarea adăugată a terenului care aparține reclamanților nr. 1-84 în cazul construcției în limitele potențialului de construcție. Potrivit raportului din februarie 2000, valoarea terenului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 790 EUR, în timp ce raportul din aprilie 2002 la a estimat la 49 303 010 EUR. În al doilea rând, rapoartele de experiență reprezintă 5 % din pierderea de la utilizarea în funcție de randamentul anual al proprietăților în litigiu. În cazul reclamanților nr. 1-84, ele evaluează acest randament la 1 569 690 EUR, respectiv pentru o perioadă de optsprezece ani, respectiv 1985, 28 254 460 EUR. Prin aplicarea aceleiași metode, rapoartele evaluează la 1 158 840 EUR randamentul proprietății moștenitorilor recurentei nr. 85, la 2 955 140 EUR pentru reclamanta nr. 86 și la 739 790 EUR pentru reclamanții nr. 87-88 și moștenitorii reclamantului nr. 89. Argumentele guvernului 10. La 25 noiembrie 2004, Curtea a invitat guvernul să prezinte o expertiză stabilită de o firmă specializată pentru a calcula suma de care ar dispune reclamanții astăzi în două cazuri. : (a) dacă și-au putut exploata proprietatea începând din 1991 până în ziua de azi și (b) dacă au primit o despăgubire pentru exproprierea terenului lor, calculată pe baza de t ă ț ii pe metru pătrat fixat de Hotărârea nr 3940/1996 a tribunalului de apel din Tesalonici. 11. Guvernul a prezentat Curții un raport de competență întocmit de firma Lambert Smith Hampton la 15 martie 2005. Potrivit acestui raport, lipsa de câștig legat de exploatarea terenurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pentru a ajunge la această sumă, expertul dezvoltă un scenariu de exploatare pe teren a suprafeței în cauză, presupunând că reclamanții ar semna cu un promotor un contract de construcție a clădirilor. Ulterior, raportul calculează chiriile rezultate din închirierea apartamentelor ale căror solicitanți ar fi proprietari după finalizarea proiectului de construcție. În acest caz, Comisia consideră că măsura în cauză nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, întrucât aceasta nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. 000 EUR pentru lipsa de câștig. În ceea ce privește metoda bazată pe l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267,51 EUR pe care reclamanții le-ar fi încasat în 1996 ca parte a unui contract de vânzare cu amănuntul. Potrivit acestui mod de calcul, valoarea dobânzii asigurate reclamanților de către litiera plătită în 1996 la o rată anuală a dobânzii de 6 % și până la sfârșitul anului 2004 s-ar ridica la 11 379 968,40 EUR. 12. În plus față de cea prezentată, guvernul își prezintă propriile observații. Acesta susține că situația de care se plâng reclamanții nu poate fi asimilată unei privări de proprietate și, prin urmare, problema despăgubirii reclamanților nu ar trebui să fie legată de valoarea de piață a terenurilor lor. În schimb, guvernul susține că o satisfacție echitabilă ar putea fi plătită pentru blocarea proprietății reclamanților începând cu 20 noiembrie 1985, data la care a început competența rațională a Curții, ca urmare a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Grecia. În plus, guvernul afirmă că sumele de 6 ar trebui deduse din această sumă. 687 844 GRD (19 627 EUR) și 104 850 000 GRD (307 703 EUR), percepute de unii solicitanți cu titlu de despăgubire pentru pierderea utilizării bunurilor lor ca urmare a deciziilor administrative sau judiciare. În cele din urmă, guvernul constată că exploatarea comercială a terenurilor în cauză era imposibilă, din cauza reconversiei utilizării lor în spațiu verde Pe scurt, potrivit guvernului, satisfacția echitabilă globală care trebuie alocată reclamanților ar trebui să fie de 100 000 EUR. Evaluarea Curții 13. Curtea reamintește că o hotărâre în care se constată o încălcare antrenează pentru statul membru în cauză obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI și, în ultimă instanță, Katsros Grecia (satisfacție echitabilă), nr. 51473/99, § 17, 13 noiembrie 2003). 14. Statele contractante care participă la o cauză sunt, în principiu, libere să aleagă mijloacele pe care le vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri care constată o încălcare. Această putere de apreciere în ceea ce privește modalitățile de executare a unei hotărâri traduce libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție statelor contractante: asigurarea respectării drepturilor și libertăților garantate. În cazul în care natura încălcării permite o restitutio in În cazul în care, în schimb, legislația națională nu permite sau nu permite pe deplin să se șteargă consecințele încălcării, art. 41 se aplică, dacă este cazul, părții vătămate satisfacția pe care o consideră adecvată ( Brumarescu c. România (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 28342/95, § 20, CEDO 2000-I). 15. În plus, Curtea amintește că numai prejudiciile cauzate nu de încălcarea convenției pe care a constatat-o sunt susceptibile să dea naștere la o satisfacție echitabilă (Motais de Narbonne c. Franța (satisfacție echitabilă), 48161/99, § 19, 27 mai 2003 16. În ceea ce privește prezenta cauză, Curtea amintește că, în hotărârea sa din acțiunea principală, aceasta este exprimată în acești termeni: Curtea ia notă de faptul că măsurile de care se plâng reclamanții nu pot fi considerate privarea de proprietate, de drept sau de fapt (...). Cu toate acestea, Curtea remarcă faptul că: în pofida acestor măsuri, care revin la recunoașterea faptului că reclamanții sunt încă în dreptul de proprietate asupra terenurilor lor, aceștia nu pot și nu pot încă să dispună pe deplin și după bunul lor plac. : adoptarea decretelor succesive din 1983 și, în special, după restituirea terenului de către armată, oferind de fiecare dată o calificare diferită terenului în cauză, precum și comportamentul municipalității din Kalamaria, demonstrează faptul că autoritățile trebuie să se asigure că aceste terenuri sunt plătite pe termen lung, dar fără a iniția, într-un termen rezonabil de la adoptarea acestor texte, o procedură de expropriere și fără plata unei despăgubiri reclamanților. Astfel, reclamanții, deși proprietari ai terenurilor lor, se află, începând cu 1991, an de restituire de către armată, în la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Prin urmare, reclamanții au trebuit să suporte și să suporte încă o sarcină specială și exorbitantă care a rupt echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protejarea dreptului la respectarea bunurilor Din acest raționament rezultă că Curtea este întemeiată, pentru a descrie incriminarea incriminată, pe dreptul de a-și exploata proprietățile, și nu pe privarea, legală sau nu, de proprietatea lor. Curtea subliniază în această privință că caracterul legal, în temeiul dreptului intern, al situației imputabile guvernului elen, pe care Curtea l-a considerat ca fiind contrară convenției, se repercutează prin forța lucrurilor asupra criteriilor care trebuie utilizate pentru a determina repararea datorată de către statul pârât, consecințele financiare ale unei subordonări legale care nu pot fi asimilate celor ale unei deposedări ilicite ( Belvedere Alberghiera S.r.l. Italia (satisfacere echitabilă), nr 31524/96, § 31, 30 octombrie 2003. 18. În plus, lacuna care urmează să fie stabilită în speță nu va avea, spre deosebire de cea acordată în cauze referitoare la deposedări ilicite în sine, să reflecte ideea unei dezinsecții totale a consecințelor lingușei în litigiu ( Papamichalopoulos și alte c. Grecia (art. 50), Hotărârea din 31 octombrie 1995, seria A n 330 B, p. 59, §§ 36-39. Curtea care a concluzionat în hotărârea din acțiunea principală că prezenta cauză are ca cauză pierderea utilizării proprietăților în perioada în cauză, acest prejudiciu prezintă un caracter intrinsec aleator, ceea ce face imposibilă calcularea precisă a compensării sale (Lalier c. Franța (satisfacție echitabilă), 46044/99, § 16, 12 iunie 2003). Acest lucru cu atât mai mult cu cât distanța dintre metodele de calcul utilizate în acest scop de către părțile la litigiu este foarte importantă (Katsaros c. Grecia (satisfacție echitabilă), menționat anterior, § 21). 19. În lumina acestor considerații și hotărând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, Curtea judecă în mod rezonabil să atribuie în comun reclamanților 4 500 000 EUR în acest sens. Pagubă morală 20. Ca urmare a prejudiciului moral, reclamanții n 1-84 solicită 3 400 663 780 GRD (9 979) 940 EUR). Ei susțin că, timp de trei generații, familiile lor au trăit în condiții de sărăcie, lipsite de orice posibilitate de a beneficia de educație, de o activitate profesională și de un loc de muncă mai ridicat decât cele pe care le-au avut. Moștenitorii recurentei nr. 85 solicită 92 695 272 GRD (272 030 EUR), reclamanta nr 86 solicită 251 193 373 GRD (737 180 EUR) și reclamanții n 87-88, precum și moștenitorii reclamantului n 89 solicită 52 621 859 GRD (154 429,52 EUR). 21. Guvernul nu se pronunță separat cu privire la această chestiune. 22. Curtea consideră că, în speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate începând cu 1928 pentru a-și exercita drepturile în fața autorităților administrative și a instanțelor interne, reclamanții nr. 1-84 solicită 47 425,4 EUR; moștenitorii recurentei nr. 85 solicită 21 531,13 EUR, reclamanta nr. 86 solicită 5 838 EUR și reclamanții nr 87-88, precum și moștenitorii reclamantului nr 89 solicită 1 370.6 EUR. Acestea se bazează pe dispozițiile relevante din Codul avocaților, în special cele care se ocupă de onorariile lor. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile efectuate pentru procedură în fața Curții, se bazează pe înțelepciunea acesteia. 24. Guvernul propune să se aloce reclamanților 10 000 EUR în acest sens. 25. Curtea amintește că, atunci când constată o încălcare a convenției, aceasta poate acorda unui solicitant plata nu numai a cheltuielilor și cheltuielilor sale în fața organelor convenției, ci și a celor pe care le-a angajat în fața instanțelor naționale pentru a preveni sau a dispune corectarea acestei încălcări (a se vedea Dactylidi c. Grecia, § 61, cu condiția ca realitatea lor, necesitatea lor și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor să fie stabilite (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54 CE În speță, Curtea ia notă de faptul că reclamanții nu prezintă nicio factură sau notă de plată referitoare la demersurile lor în fața autorităților administrative, a instanțelor interne și, în ultimă instanță, în fața acesteia. Prin urmare, este oportun să se respingă cererile lor în acest sens. Interese moratorii 27. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA mai mult de un an, A declarat că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, 4 500 000 EUR (patru milioane cinci sute de mii EUR) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 2 martie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Grefier Președinte Lista reclamanților Panagiota SATKA Eleni KONTOULI Akaterini ANSSTI Nikolaos SATKAS Dimitrios AZAS Evagelos AZAS Anastasia AZA Theodoros MOUCHTARIS Dimitrios AZAS Paschalia LYSSOUDI SATKAS Maria VLACHOUDI Evaggeli SATKA Eleni STAMOULI AIKATERINI LIAPI Vassilios SATKAS Nikolaos SATKAS Aggeliki SATKA Eleni KARGOPOULOU Panagiota charouli Sevasmia KARAMANIDI Afroditi KARAPA AIkaterini TSIAKALOU Thomas KAAPAS Christos KARAPAS Athina BOZNAKIDI Giannoula LaTou Vassiliki KIOSE Chrysi BLIAMI Antonios BOUNTZIOUKAS Maria BOUNTZIOUKA Paschalis BOUNTZIOUKAS Akateri GAKOUDI Aristidis GAKOUDIS Evagelia GAKOUDIDIS Maria GAKOUDI Konstantinos GAKOUDIS ELENI GAKOUDI Christos GAKOUDIS Georgios KAKAMOUKAS Styliani KAKAMOUKA Charisios KAKAMOUKAS EVAGELI KAKAMOUKA MARIA LIOUTA Anastasia KARABASOUDIS Styliani KARVOUNIARI Apostolos S. KOUKURIKOS KYRIAKI LAZOUDI AIKATERINI KOUKOURIKOU Anastasia KAKAMOUKA Maria KAKALIANTI Apostolos T. KOUKOURIKOS Panagiota DANI (născută în 1928) Antonios A. TSITAKIS (născut în 1923) Dimitrios A. TSITSAKIS (născut în 1931) Panagiota DANI (născută în 1912) Antonios A. TSISTAKIS (născut în 1915) Dimitrios A. TSITSAKIS (născut în 1920) Magdalini TSISTAKI Vassilios TSISTAKIS Panagiota TSITAKI TSITAKIOS TSISTAKIS CHRYSI TSISTAKI Antonios KOUKURIKOS Anastasia MIGIDI SOS SOTIKOURIKOS Anastasia TZIAFERI Dimitrios KOUKURIKOS KOUGURIKOS KOUKURIKOS Magdalini PETRIDI Styliani LYCHRIDA Anestis KOUKURIKOS Antonios GIANNAKOUSKA Antonios KOUKURIKOURIKOU Athina MARKOUDI Magdalini PERISTEROPOULOU Anastasia ITIMOUDI Spyridon KOUKURIKOS Theodora-Dora DERECHANI Efphrosyni-Akrivi DERECHANI Panagiotis KOSMOPOULOS Efphimia KOSMOPOULOU Eleni IOANNIDI (procedura este continuată de moștenitorii săi, dl SYMEON IHTIAROGLOU și dl FRIDERIKI IHTIAROGLOU) Evaghelia KARAMANAVI Pantelis SYRMOS Christos SYRMOS Thomas SYRMOS (procedura este continuată de moștenitorii săi, dnii Petros SYRMOS, Aristidis SYRMOS și dnii mei Eleni, văduva lui THOMAS SYRMOS, Eleni, fiica lui Christos SYRMOS și Xanthippi SYRMOU).

ANCIENNE PREMIERE SECTION

AFFAIRE

SATKA ET AUTRES c. GRÈCE

(Requête n

o

55828/00)

ARRÊT

(Satisfaction équitable)

STRASBOURG

2 mars 2006

DÉFINITIF

02/06/2006

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Satka et autres c. Grèce,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (ancienne première section), siégeant en une chambre composée de

:

M

me

F.

Tulkens

,

présidente

,

MM.

C.L.

Rozakis

,

G.

Bonello

,

P.

Lorenzen

,

M

me

N.

Vajić

,

MM.

A.

Kovler,

V.

Zagrebelsky,

juges

,

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 février 2006,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

55828/00) dirigée contre la République hellénique et dont quatre-vingt neuf ressortissants de cet Etat («

les requérants

»), avaient saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («

la Commission

») le 20 juin 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par un arrêt du 27 mars 2003 («

l’arrêt au principal

»), la Cour a jugé qu’il y avait une violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 en raison de la charge exorbitante résultant des limitations frappant les terrains des requérants

; la Cour a en outre conclu à une violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison des interventions successives et répétées des autorités étatiques, qui ont privées de tout effet utile les décisions judiciaires rendues en faveur des requérants quant à l’expropriation des terrains leur appartenant (

Satka et autres c.

Grèce

,

n

o

55828/00, §§ 47-50 et 56-59, 27

mars 2003).

3.

En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, les requérants réclamaient certaines sommes pour les préjudices subis ainsi que pour les frais et dépens.

4.

La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et les requérants à lui soumettre, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem,

5.

Le 25 novembre 2004, la Cour a ajourné l’examen de l’affaire et a invité le Gouvernement à lui communiquer une expertise, établie par un cabinet spécialisé, sur la question de la satisfaction équitable.

6.

Tant les requérants que le Gouvernement ont déposé des observations.

EN DROIT

7.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

1.

Dommage matériel

a.

Arguments des requérants

8.

A l’appui de leurs demandes de satisfaction équitable, les requérants produisent deux rapports d’expertises, établis à leur demande les 1

er

février 2000 et 13 avril 2002, par M. P. Kosmopoulos, professeur de l’Ecole polytechnique. Ils réclament des dommages tant pour la privation de leurs propriétés que pour la perte de leur usage. S’agissant de la privation de leurs terrains, le rapport d’expertise daté d’avril 2002 fait état de ce que serait la valeur vénale de la propriété litigieuse en 2002. En fixant la valeur du mètre carré à 360

000 drachmes (GRD), à savoir 1

056,49 euros (EUR), le rapport d’expertise évalue la propriété des requérants n

os

1-84 à 31

393

850 EUR (29

715,15 m

2

x 1

056,49 EUR). En ce qui concerne les requérants n

os

85-89, le rapport d’expertise daté de février 2000 fixe la valeur du mètre carré à 953,78 EUR. Par conséquent, la valeur actuelle du terrain appartenant aux héritiers de la requérante n

o

85 serait de 1

287

600 EUR (1

350 m

2

x 953,78

EUR), 3

488

920 EUR pour la requérante n

o

86 (3

658 m

2

x 953,78

EUR) et 821

990 EUR pour les requérants n

os

87-88 et les héritiers du requérant n

o

89 (861,83 m

2

x 953,78 EUR). Toutefois, les requérants n

os

1-84 limitent leurs prétentions aux montants qui apparaissent dans leur requête. Ainsi, pour la privation de leurs propriétés, ils réclament 28

341

670 EUR.

9.

S’agissant de la privation de l’usage de leurs propriétés, les rapports d’expertise emploient plusieurs méthodes. En premier lieu, ils prennent en compte la plus-value des terrains appartenant aux requérants n

os

1-84 en cas de construction dans les limites du potentiel constructible. D’après le rapport de février 2000, la valeur des terrains litigieux s’élevait en 2000 à 31

694

790 EUR, tandis que le rapport d’avril 2002 l’estime à 49

303

010

EUR. En deuxième lieu, les rapports d’expertise évaluent à 5 % la perte de l’usage sur la base du rendement annuel des propriétés litigieuses. Pour les requérants n

os

1-84, ils évaluent ce rendement à 1

569

690 EUR, soit pour une période de dix-huit ans, à savoir depuis 1985, 28

254

460 EUR. En appliquant la même méthode, les rapports évaluent à 1

158

840 EUR le rendement de la propriété des héritiers de la requérante n

o

85, à 2

955

140 EUR pour la requérante n

o

86 et à 739

790 EUR pour les requérants n

os

87-88 et les héritiers du requérant n

o

89.

b.

Arguments du Gouvernement

10.

Le 25 novembre 2004, la Cour a invité le Gouvernement à lui soumettre une expertise établie par un cabinet spécialisé afin de calculer la somme dont disposeraient les requérants aujourd’hui dans deux cas

: a) s’ils avaient pu exploiter leur propriété à partir de 1991 jusqu’à ce jour et b) s’ils avaient perçu une indemnité pour l’expropriation de leur terrain, calculée sur la base de l’indemnité au mètre carré fixé par l’arrêt n

o

3940/1996 de la cour d’appel de Thessaloniki.

11.

Le Gouvernement a soumis à la Cour un rapport d’expertise rédigé par le cabinet Lambert Smith Hampton en date du 15 mars 2005. Selon ce rapport, le manque à gagner lié à l’impossibilité d’exploitation des terrains litigieux s’élève à 6

633

000 EUR. Pour arriver à cette somme, l’expertise développe un scénario d’exploitation foncière de la superficie en cause, en supposant que les requérants signeraient avec un promoteur un contrat pour la construction d’immeubles. Par la suite, le rapport calcule les loyers résultant de la location des appartements dont les requérants seraient propriétaires après l’achèvement du projet de construction. L’expertise déduit 20 % de cette somme en raison de l’envergure du projet et du nombre élevé de propriétaires, paramètres qui compliqueraient la procédure de construction et,

a fortiori,

auraient des répercussions sur les intérêts potentiels. En tenant compte de tous ces éléments, l’expertise arrive à la somme de 5

306

000 EUR au titre du manque à gagner. S’agissant de la méthode fondée sur l’indemnité au mètre carré fixée à 230

000 GRD (675

EUR environ) par l’arrêt n

o

3940/1996 de la cour d’appel de Thessaloniki, le rapport d’expertise calcule les intérêts qu’aurait produit la somme de 23

708

267,51 EUR que les requérants auraient encaissée en 1996 en tant qu’indemnité d’expropriation. Selon ce mode de calcul, le montant des intérêts assuré aux requérants par l’indemnité versée en 1996 à un taux d’intérêt annuel de 6 % et-ce jusqu’à la fin de 2004 s’élèverait à 11

379

968,40 EUR.

12.

Outre l’expertise soumise, le Gouvernement soumet ses propres observations. Il affirme que la situation dont se plaignent les requérants ne peut être assimilée à une privation de propriété et, partant, la question de l’indemnisation des requérants ne devrait pas être liée à la valeur vénale de leurs terrains. En revanche, le Gouvernement soutient qu’une satisfaction équitable pourrait être versée pour le blocage de la propriété des requérants à partir du 20 novembre 1985, date à laquelle débuta la compétence

ratione temporis

de la Cour, suite à la reconnaissance du droit de recours individuel par la Grèce. De surcroît, le Gouvernement affirme que devraient être déduites de cette somme les montants de 6

687

844 GRD (19

627 EUR) et de 104

850

000 GRD (307

703 EUR), perçus par certains requérants à titre d’indemnisation pour la perte de l’usage de leurs biens suite à des décisions administratives ou judiciaires. En dernier lieu, le Gouvernement note que l’exploitation commerciale des terrains litigieux était impossible, en raison de la reconversion de leur usage en «

espace vert

» et de la qualification d’une grande partie d’entre eux en tant que site archéologique. En résumé, selon le Gouvernement, la satisfaction équitable globale à allouer aux requérants devrait être de 100

000 EUR.

c.

Appréciation de la Cour

13.

La Cour rappelle qu’un arrêt constatant une violation entraîne pour l’Etat défendeur l’obligation juridique de mettre un terme à la violation et d’en effacer les conséquences de manière à rétablir autant que faire se peut la situation antérieure à celle-ci (

Iatridis c. Grèce

(satisfaction équitable) [GC], n

o

31107/96, § 32, CEDH 2000-XI et, en dernier lieu,

Katsaros

c.

Grèce

(satisfaction équitable), n

o

51473/99, §

17, 13

novembre 2003).

14.

Les Etats contractants parties à une affaire sont en principe libres de choisir les moyens dont ils useront pour se conformer à un arrêt constatant une violation. Ce pouvoir d’appréciation quant aux modalités d’exécution d’un arrêt traduit la liberté de choix dont est assortie l’obligation primordiale imposée par la Convention aux Etats contractants : assurer le respect des droits et libertés garantis. Si la nature de la violation permet une

restitutio in integrum

, il incombe à l’Etat défendeur de la réaliser, la Cour n’ayant ni la compétence ni la possibilité pratique de l’accomplir elle-même. Si, en revanche, le droit national ne permet pas ou ne permet qu’imparfaitement d’effacer les conséquences de la violation, l’article 41 habilite la Cour à accorder, s’il y a lieu, à la partie lésée la satisfaction qui lui semble appropriée (

Brumarescu c. Roumanie

(satisfaction équitable) [GC], n

o

28342/95, § 20, CEDH 2000-I).

15.

En outre, la Cour rappelle que seuls les préjudices causés pas les violations de la Convention qu’elle a constatées sont susceptibles de donner lieu à l’allocation d’une satisfaction équitable (

Motais de Narbonne c.

France

(satisfaction équitable),

n

o

48161/99, §

19, 27

mai 2003).

16.

S’agissant de la présente affaire, la Cour rappelle que dans son arrêt au principal, elle s’est exprimée en ces termes

: «

La Cour note que les mesures dont se plaignent les requérants ne peuvent pas être assimilées à une privation de propriété, de droit ou de fait (...). Toutefois, la Cour note qu’en dépit de ces mesures, qui reviennent à reconnaître que les requérants sont encore en droit propriétaires de leurs terrains, ceux-ci ne purent pas et ne peuvent toujours pas en disposer pleinement et à leur guise

: l’adoption des décrets successifs depuis 1983 et surtout après la restitution des terrains par l’armée, donnant chaque fois une qualification différente aux terrains litigieux, ainsi que le comportement de la municipalité de Kalamaria, démontre l’intention des autorités de s’approprier à la longue ces terrains, mais sans engager, dans un délai raisonnable à compter de l’adoption de ces textes, une procédure d’expropriation et sans verser une indemnité aux requérants. Ainsi les requérants, quoique propriétaires de leurs terrains, se trouvent, depuis 1991, année de leur restitution par l’armée, dans l’impossibilité d’exploiter leurs biens, car il est de notoriété publique que ceux-ci passeront à l’avenir sous le contrôle de l’Etat. Il en découle que les requérants ont eu à supporter et supportent encore une charge spéciale et exorbitante qui a rompu le juste équilibre devant régner entre, d’une part, les exigences de l’intérêt général et, d’autre part, la sauvegarde du droit au respect des biens

» (

Satka et autres c.

Grèce

,

précité, §§ 47-49).

17.

Il ressort de ce raisonnement que la Cour s’est fondée, pour qualifier l’ingérence incriminée, sur l’impossibilité pour les requérants d’exploiter leurs propriétés et non pas sur une privation, licite ou non, de leur propriété. La Cour relève sur ce point que le caractère licite, aux termes du droit national, de la situation imputable au Gouvernement hellénique, que la Cour a pour autant tenu pour contraire à la Convention, se répercute par la force des choses sur les critères à employer pour déterminer la réparation due par l’Etat défendeur, les conséquences financières d’une mainmise licite ne pouvant être assimilées à celles d’une dépossession illicite (

Belvedere Alberghiera S.r.l. c.

Italie

(satisfaction équitable), n

o

31524/96, §

31, 30

octobre 2003).

18.

De plus, l’indemnisation à déterminer en l’espèce n’aura pas, contrairement à celle octroyée dans des affaires concernant des dépossessions illicites en soi, à refléter l’idée d’un effacement total des conséquences de l’ingérence litigieuse (

Papamichalopoulos et autres c.

Grèce

(article 50), arrêt du 31

octobre 1995, série

A n

o

330

‑

B, p.

59, §§

36-39). La Cour ayant conclu dans l’arrêt au principal que la présente affaire a pour origine la perte de l’usage des propriétés pendant la période litigieuse, ce préjudice présente un caractère intrinsèquement aléatoire, ce qui rend impossible un calcul précis de sa compensation (

Lallement c.

France

(satisfaction équitable),

n

o

46044/99, §

16, 12

juin 2003). Cela d’autant plus que l’écart séparant les méthodes de calcul employées à cette fin par les parties au litige est très important (

Katsaros c.

Grèce

(satisfaction équitable), précité, §

21).

19.

A la lumière de ces considérations, et statuant en équité comme le veut l’article 41 de la Convention, la Cour juge raisonnable d’allouer conjointement aux requérants 4

500

000 EUR à ce titre.

2.

Dommage moral

20.

Au titre du dommage moral, les requérants n

os

1-84 sollicitent 3

400

663

780 GRD (9

979

940 EUR). Ils soutiennent que pendant trois générations, leurs familles ont vécu dans des conditions de pauvreté, privées de toute possibilité de bénéficier d’une éducation, d’une activité professionnelle et d’un domicile d’un standing plus élevé que ceux qu’elles ont eus. Les héritiers de la requérante n

o

85 sollicitent 92

695

272 GRD (272

030 EUR), la requérante n

o

86 réclame 251

193

373 GRD (737

180

EUR) et les requérants n

os

87-88 ainsi que les héritiers du requérant n

o

89 sollicitent 52

621

859 GRD (154

429,52 EUR).

21.

Le Gouvernement ne se prononce pas séparément sur cette question.

22.

La Cour considère qu’en l’espèce le constat de violation constitue en soi une satisfaction équitable suffisante.

B.

Frais et dépens

23.

Pour les frais et dépens engagés depuis 1928 afin de faire valoir leurs droits devant les autorités administratives et les juridictions internes, les requérants n

os

1-84 sollicitent 47

425,4 EUR

; les héritiers de la requérante n

o

85 réclament 21

531,13 EUR, la requérante n

o

86 sollicite 5

838 EUR et les requérants n

os

87-88 ainsi que les héritiers du requérant n

o

89 sollicitent 1

370,6 EUR. Ils se fondent sur les dispositions pertinentes du code des avocats, en particulier celles qui traitent de leurs honoraires. En ce qui concerne les frais et dépens engagés pour la procédure devant la Cour, ils se remettent à la sagesse de celle-ci.

24.

Le Gouvernement propose d’allouer aux requérants 10

000 EUR à ce titre.

25.

La Cour rappelle que, lorsqu’elle constate une violation de la Convention, elle peut accorder à un requérant le paiement non seulement de ses frais et dépens devant les organes de la Convention, mais aussi de ceux qu’il a engagés devant les juridictions nationales pour prévenir ou faire corriger par celles-ci ladite violation (voir

Dactylidi c. Grèce,

précité, § 61) à condition que leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux se trouvent établis (

Iatridis c.

Grèce

(satisfaction équitable) [GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000–XI).

26.

En l’espèce, la Cour note que les requérants ne produisent aucune facture ou note d’honoraires relatives à leurs démarches auprès des autorités administratives, les juridictions internes et, en dernier lieu, devant elle. Il échet donc de rejeter leurs demandes à ce titre.

C.

Intérêts moratoires

27.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À l’UNANIMITÉ,

1.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser conjointement aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44 §

2 de la Convention, 4

500

000 EUR (quatre millions cinq cent mille euros) pour dommage matériel, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur ladite somme

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

2.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 2 mars 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren

Nielsen

Françoise

Tulkens

Greffier

Présidente

Liste des requérants

Panagiota SATKA

Eleni KONTOULI

Akaterini ANESTI

Nikolaos SATKAS

Dimitrios AZAS

Evaggelos AZAS

Anastasia AZA

Theodoros MOUCHTARIS

Dimitrios AZAS

Paschalia LYSSOUDI

Spyros SATKAS

Maria VLACHOUDI

Evaggeli SATKA

Eleni STAMOULI

Aikaterini LIAPI

Vassilios SATKAS

Nikolaos SATKAS

Aggeliki SATKA

Eleni KARGOPOULOU

Panagiota CHAROULI

Sevasmia KARAMANIDI

Aphroditi KARAPAPA

Aikaterini TSIAKALOU

Thomas KARAPAPAS

Christos KARAPAPAS

Athina BOZNAKIDI

Giannoula LATOU

Vassiliki KIOSSE

Chrysi BLIAMI

Antonios BOUNTZIOUKAS

Maria BOUNTZIOUKA

Paschalis BOUNTZIOUKAS

Aikaterini GAKOUDI

Aristidis GAKOUDIS

Evaggelia GAKOUDI

Maria GAKOUDI

Konstantinos GAKOUDIS

Eleni GAKOUDI

Christos GAKOUDIS

Georgios KAKAMOUKAS

Styliani KAKAMOUKA

Charisios KAKAMOUKAS

Evaggeli KAKAMOUKA

Maria LIOUTA

Anastasia KARABASOUDI

Styliani KARVOUNIARI

Apostolos S. KOUKOURIKOS

Kyriaki LAZOUDI

Aikaterini KOUKOURIKOU

Anastasia KAKAMOUKA

Maria KAKALIANTI

Apostolos T. KOUKOURIKOS

Panagiota DANI (née en 1928)

Antonios A. TSITSAKIS (né en 1923)

Dimitrios A. TSITSAKIS (né en 1931)

Panagiota DANI (née en 1912)

Antonios A. TSITSAKIS (né en 1915)

Dimitrios A. TSITSAKIS (né en 1920)

Magdalini TSITSAKI

Vassilios TSITSAKIS

Panagiota TSITSAKI

Athanasios TSITSAKIS

Chrysi TSITSAKI

Antonios KOUKOURIKOS

Anastasia MIGGIDI

Sotirios KOUKOURIKOS

Anastasia TZIAFERI

Dimitrios KOUKOURIKOS

Evaggelos KOUKOURIKOS

Argyrios KOUKOURIKOS

Ioannis KOUKOURIKOS

Magdalini PETRIDI

Styliani LYCHRIDA

Anestis KOUKOURIKOS

Antonios GIANNAKOUSKA

Antonios KOUKOURIKOU

Athina MARKOUDI

Magdalini PERISTEROPOULOU

Anastasia ITIMOUDI

Spyridon KOUKOURIKOS

Theodora-Dora DERECHANI

Efphrosyni-Akrivi DERECHANI

Panagiotis KOSMOPOULOS

Efphimia KOSMOPOULOU

Eleni IOANNIDI (la procédure est poursuivie par ses héritiers, M. SYMEON IHTIAROGLOU et M

me

FRIDERIKI IHTIAROGLOU)

Evaggelia KARAMANAVI

Pantelis SYRMOS

Christos SYRMOS

Thomas SYRMOS (la procédure est poursuivie par ses héritiers, MM. Petros SYRMOS, Aristidis SYRMOS et M

mes

Eleni, veuve de THOMAS SYRMOS, Eleni, fille de Christos SYRMOS et Xanthippi SYRMOU).