ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 14 mai 2003, Judecătoria Sf. Gheorghe a condamnat printre alții pe inculpatul B.C. la o lună închisoare și respectiv un an închisoare, pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 321 alin. (1) și art. 182 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de o lună închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.A.

despăgubiri în valoare de 10.000.000 lei. S-a reținut că la 25 iunie 2002, inculpatul împreună cu alți făptuitori condamnați în cauză a provocat scandal într-un bar, tulburând liniștea și ordinea publică, împrejurare în care, cu o furcă a aplicat părții vătămate M.A. o lovitură în zona gurii, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, precum și pierderea a doi dinți din față și mobilitatea anormală a altor doi dinți. Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003, a admis apelul declarat de procuror și a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., la un an închisoare constatând-o grațiată în întregime și condiționat.

Totodată a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din același cod, condamnându-l pe inculpat la 2 ani închisoare. Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 1032 din 4 decembrie 2003, a admis recursul declarat de inculpat și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat la 6 luni închisoare, pedeapsă pe care a constatat-o grațiată integral și condiționat prin Legea nr. 543/2002. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a stabilit că întrucât cei doi dinți incisivi au fost înlocuiți cu o proteză ce a reabilitat total funcția masticatorie și aspectul normal al figurii, fapta nu constituie sluțire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., cu motivarea că instanța de recurs a dat faptei săvârșite de inculpatul B.C. o greșită încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) în loc de cea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. Recursul este fondat. Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcțională a acestuia, o infirmitate permanentă fizică și psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții unei persoane.

Instanța de recurs a considerat că în cauză nu s-a produs nici unul din rezultatele înscrise în textul art. 182 alin. (1) C. pen. S-a apreciat că lucrarea dentară înlătură atât infirmitatea fizică, dar și prejudiciul estetic. Într-o interpretare logică și gramaticală prin infirmitate fizică se înțelege o stare anormală care pune corpul omenesc într-o condiție inferioară din punct de vedere fizic, iar prin sluțire se înțelege alterarea înfățișării fizice a victimei, astfel încât aspectul său să fie neplăcut. În medicina legală sluțirea este definită ca alterarea înfățișării fizice native indiferent dacă prejudiciul estetic poate fi acoperit sau nu prin protezare cu condiția să fie permanent și ireversibil.

Față de aceste considerente, având în vedere și raportul de constatare mdico-legal potrivit căruia urmare operării s-a produs lipsa celor doi incisivi superiori și mobilitatea anormală a doi dinți incisivi care necesită extracție și refacere prin protezare rezultă că leziunile, urmarea produsă de acțiunea inculpatului este permanentă și ireversibilă, că funcția masticatorie a fost definitiv alterată în prejudiciul estetic irecuperabil. Așa fiind, în mod greșit instanța de recurs a schimbat încadrarea juridică a vătămării corporale grave în loviri sau alte violențe. Prin urmare, Curtea, în baza art. 414 1 , raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa decizia atacată și va menține decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1032/ R din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul B.C. senior. Casează decizia penală atacată, și menține decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.