ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2323/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 188 din 14

mai 2003, Judecătoria Sf. Gheorghe a condamnat printre alții pe inculpatul B.C.

la o lună închisoare și respectiv un an închisoare, pentru infracțiunile de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 321 alin. (1) și art. 182 alin. (1), ambele cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de o lună

închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile M.A. despăgubiri în valoare de 10.000.000 lei.

S-a reținut că la 25 iunie 2002,

inculpatul împreună cu alți făptuitori condamnați în cauză a provocat scandal

într-un bar, tulburând liniștea și ordinea publică, împrejurare în care, cu o

furcă a aplicat părții vătămate M.A. o lovitură în zona gurii, provocându-i

leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, precum și

pierderea a doi dinți din față și mobilitatea anormală a altor doi dinți.

Tribunalul Covasna, prin decizia

penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003, a admis apelul declarat de procuror și

a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1)

C. pen., la un an închisoare constatând-o grațiată în întregime și condiționat.

Totodată a înlăturat aplicarea art.

74 și art. 76 lit. d) C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 182

alin. (1) din același cod, condamnându-l pe inculpat la 2 ani închisoare.

Curtea de Apel

Brașov prin decizia penală nr. 1032 din 4 decembrie 2003, a admis recursul

declarat de inculpat și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în

cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat la 6 luni

închisoare, pedeapsă pe care a constatat-o grațiată integral și condiționat

prin Legea nr. 543/2002.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a stabilit că întrucât cei doi dinți incisivi au fost înlocuiți cu o

proteză ce a reabilitat total funcția masticatorie și aspectul normal al

figurii, fapta nu constituie sluțire.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în temeiul art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc.

pen., cu motivarea că instanța de recurs a dat faptei săvârșite de inculpatul

B.C. o greșită încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.

(2) în loc de cea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a

pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru

vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna

din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea

funcțională a acestuia, o infirmitate permanentă fizică și psihică, sluțirea,

avortul ori punerea în primejdie a vieții unei persoane.

Instanța de recurs a considerat că

în cauză nu s-a produs nici unul din rezultatele înscrise în textul art. 182

alin. (1) C. pen. S-a apreciat că lucrarea dentară înlătură atât infirmitatea

fizică, dar și prejudiciul estetic.

Într-o interpretare logică și

gramaticală prin infirmitate fizică se înțelege o stare anormală care pune

corpul omenesc într-o condiție inferioară din punct de vedere fizic, iar prin

sluțire se înțelege alterarea înfățișării fizice a victimei, astfel încât

aspectul său să fie neplăcut.

În medicina legală sluțirea este

definită ca alterarea înfățișării fizice native indiferent dacă prejudiciul

estetic poate fi acoperit sau nu prin protezare cu condiția să fie permanent și

ireversibil.

Față de aceste considerente, având în vedere și raportul

de constatare mdico-legal potrivit căruia urmare operării s-a produs lipsa

celor doi incisivi superiori și mobilitatea anormală a doi dinți incisivi care

necesită extracție și refacere prin protezare rezultă că leziunile, urmarea

produsă de acțiunea inculpatului este permanentă și ireversibilă, că funcția

masticatorie a fost definitiv alterată în prejudiciul estetic irecuperabil.

Așa fiind, în mod greșit instanța de

recurs a schimbat încadrarea juridică a vătămării corporale grave în loviri sau

alte violențe.

Prin urmare, Curtea, în baza art.

414

1

, raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul în anulare, va casa decizia atacată și va menține

decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 1032/ R din 4 decembrie 2003 a Curții de

Apel Brașov, privind pe inculpatul B.C. senior.

Casează decizia penală atacată, și

menține decizia penală nr. 202/ A din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.