ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 484/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 484/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168

din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, inculpatul P.P., a fost condamnat la:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4)

C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4)

C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.

321 alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr.

61/1991.

S-a constatat că pedeapsa de

un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen.; pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 3 luni

închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt grațiate în întregime conform art. 1 din

Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an

închisoare și un an închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive cu începere de la data de 28 noiembrie 2002 până la

data punerii în libertate.

Prin aceeași sentință,

inculpatul P.G.R. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni (art. 239, art. 321

C. pen.)

În temeiul art. 71 C. pen.,

s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a confiscat de la

inculpatul P.G.R. un lănțișor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia și

suma de 500.000 lei.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpații P.P. și P.G.R.

sunt frați și ambii locuiesc pe raza comunei Nereju, județul Vrancea.

Deși apți de muncă, aceștia

preferă să ducă un trai parazitar, sunt cunoscuți ca mari consumatori de

alcool, pe fondul acestui consum având comportări deosebit de violente, cu atât

mai mult cu cât obișnuiesc să poarte tot timpul cuțit asupra lor.

Cei doi frați au ajuns în

ultimul timp practic să terorizeze locuitorii comunei Nereju, astfel că simpla

lor prezență în localuri publice sau pe stradă îi paralizează pe cetățenii

care, dacă nu reușeau să dispară din fața lor, erau nevoiți să le satisfacă

fără nici un fel de opoziție, toate poftele (să le dea să mănânce, să bea, să

le dea bani sau alte bunuri).

Organele de poliție din

comună au încercat, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de localnicii,

care au refuzat, de teamă, să facă plângeri împotriva inculpaților pentru

faptele comise, să ia măsuri de sancționare contravențională a acestora, cei

doi fiind amendați sau sancționați cu închisoare contravențională așa cum

rezultă din actele aflate la dosar, fără însă să-i determine să-și corijeze

comportamentul.

De altfel, inculpatul P.P. a

mai fost condamnat și la o amendă penală de 8.000.000 lei, prin sentința penală

nr. 1537 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Focșani, pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 80 alin. (2) C. pen., iar fratele său inculpatul

P.G.R., la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni, pentru comiterea

infracțiunii de tentativă de omor și ultraj la polițist, prin sentința penală

nr. 150 din 10 mai 2000 a Tribunalului Vrancea.

Partea vătămată R.I. a

lucrat în vara anului 2002, ca șofer la SC T. SRL Năruja, transportând pâine cu

o dubiță, în comunele limitrofe.

Pe lângă transportul pâinii,

R.I. încasa și c/val. acesteia, pe care o preda ulterior patronului său.

Cu ocazia transporturilor

efectuate în comuna Nereju, acesta a aflat de existența fraților P. și de

proasta lor reputație, astfel că ori de câte ori avea ocazia să se întâlnească

cu aceștia, făcea în așa fel încât să-i evite.

Pe la începutul lunii august

2002, partea vătămată a transportat pâine în comuna Nereju, ajungând și la

magazinul socrului inculpatului P.G.R., unde l-a întâlnit și pe acesta.

Inculpatul P.G.R., cunoscând că R.I. face deplasări prin diverse localități, îi

dă un lănțișor de cca. 3 grame de aur, spunându-i să îl vândă cu suma de 1.000.000

lei. Timorat de faima pe care o avea inculpatul, R.I. a luat lănțișorul fără

prea multe comentarii, însă nu a întreprins nimic, pentru a vinde obiectul

respectiv.

A doua zi, livrând pâine la

AF C. din comuna Nereju, acesta s-a întâlnit din nou cu P.G.R., care era

însoțit și de fratele său P.

Inculpatul P.G.R. i-a făcut

semn să se apropie, după care s-a interesat dacă i-a fost vândut lănțișorul.

R.I. i-a răspuns că „nu”, întrucât nu a găsit cumpărător. La acest răspuns,

inculpatul P.G.R. i-a cerut acestuia să-i cumpere lănțișorul în cauză. De frica

inculpaților, R.I. a fost de acord și contra sumei de 1.000.000 lei, a primit

lănțișorul respectiv.

Pentru a face rost de bani a

fost nevoit să se împrumute de la colegul său, B.P.

Și în ziua următoare, R.I. a

venit din nou pentru a livra pâine la magazinele din comuna Nereju. Când a

ajuns în apropierea magazinului SC L. SRL Nereju, unde există și o cofetărie, a

fost acostat de aceiași frați P.P. și P.G.R.

Cei doi pe un ton

amenințător i-au cerut socoteală pentru faptul că prea des circulă prin comuna

lor și că ar trebui să cotizeze la ei cu niște bani dacă tot trece pe acolo.

Cel în cauză a încercat să le explice că acesta este traseul indicat de

patronul la care era angajat și că banii pe care-i are la el provin din vânzări

și aparțin aceluiași patron.

Aceste discuții se purtau în

timp ce R.I. se afla la volanul mașinii cu care transporta pâinea, prin geamul

deschis al portierei.

În timpul acestor discuții,

inculpatul P.P. s-a apropiat de portiera respectivă și văzând la mâna stângă a

părții vătămate R.I. lănțișorul din aur cumpărat în zilele trecute de la

P.G.R., a apucat de acest lănțișor, spunându-i că îi stă prea bine la mână, a

tras cu putere, rupându-i sistemul de închidere, după care l-a băgat în buzunar.

Același inculpat i-a băgat părții vătămate, mâna în buzunarul tricoului, de

unde a sustras suma de 500.000 lei provenită din încasări.

Partea vătămată R.I. nu a

avut posibilitatea de a face vreo încercare de opoziție, pe de o parte pentru

că a fost surprins la volanul mașinii, iar pe de altă parte, după cum a

recunoscut și în declarația dată procurorului, îi era atât de frică de cei doi

frați, încât nu a îndrăznit nici măcar patronului său să-i povestească ce a

pățit, preferând să recupereze suma sustrasă de către P.P. din salariu.

Tot din declarația părții

vătămate rezultă că în momentul în care inculpatul P.P. i-a smuls lănțișorul de

la mână și i-a luat cei 500.000 lei din buzunarul tricoului, acesta se afla în

dreptul geamului deschis al portierei mașinii, iar inculpatul P.R. se afla pe

trotuar la o distanță de câțiva metri, neavând posibilitatea de a vedea ce a

făcut fratele său.

În seara zilei de 19 august

2002, în jurul orelor 19,30, aflat într-o vădită stare de ebrietate, inculpatul

P.G.R. se deplasa la magazinul SC Z. SRL din comuna Nereju.

Aici îi cere vânzătoarei

C.V. o sticlă de bere, retrăgându-se la o masă în curtea magazinului.

În momentul în care a venit

administratorul magazinului în persoana numitului C.G., vânzătoarea foarte

speriată îl anunță pe acesta că în curtea magazinului se află într-o stare de

ebrietate inculpatul P.G.R. exprimându-și temerea că acesta este gata să facă

scandal, așa cum îi este obiceiul.

Știind care îi este

comportamentul când este beat, C.G. a mers la inculpat și i-a solicitat să

părăsească incinta magazinului imediat ce-și termină sticla de bere.

În loc să dea ascultare

cererii patronului, inculpatul a devenit furios, s-a ridicat în picioare

scoțând din buzunarul pantalonilor un box metalic pe care și l-a pus pe pumn,

amenințând pe C.G. cu bătaia și totodată proferând injurii și amenințări la

adresa persoanelor aflate în fața magazinului, precum martorii C.M., C.G.,

C.V., C.I., C.S. De teamă, C.G. a apucat un lemn cu scopul de a se apăra. În

același timp, inculpatul a apucat sticla de bere de pe masă și a aruncat-o în

direcția acestuia, C.G. parând lovitura cu acel lemn, sticla s-a spart iar el

fiind tăiat superficial la mână de cioburi. Imediat după acest gest inculpatul

P.G. s-a repezit la C.G. și cu un cuțit ce-l purta asupra sa, l-a lovit vizând

pieptul însă în momentul respectiv, martorul E.N., care se afla în apropiere a

împins pe inculpat, astfel că lovitura de cuțit a deviat, rănind pe C.G. în

brațul drept.

Văzând că victima

sângerează, inculpatul P.G.R. a fugit către casă.

În continuare, C.G. însoțit

de către martorul E.N. s-au deplasat la Postul de Poliție din comună pentru a

sesiza cele întâmplate.

La Postul de Poliție se

aflau în acea seară agentul principal de poliție G.V. și agentul de poliție

H.G., ajutori ai șefului de post. Lucrătorii de poliție au primit victima în

incinta postului și pentru că sângera puternic, au încercat să-i acorde un prim

ajutor medical.

Potrivit declarațiilor celor

doi polițiști, în fața Postului de Poliție și-a făcut apariția același inculpat

P.G.R.

Acesta a început să înjure

și amenințe cu moartea trecătorii de pe stradă, iar în momentul în care agentul

principal G.V. a ieșit să-i atragă atenția să se liniștească, inculpatul a

început să-l înjure pe acesta, să-i adreseze cuvinte obscene și amenințări cu

moartea. Mai mult, inculpatul a încercat să pătrundă în mod forțat în Postul de

Poliție peste C.G., cerând vehement să vorbească cu acesta. În acest moment a

intervenit și agentul H.G., împiedicând pe inculpat să intre peste partea

vătămată C.G. Polițistul a încercat să-i explice inculpatului că în starea în

care se află nu poate sta de vorbă cu acesta și că mai bine vine a doua zi,

însă P.G.R. la fel ca și colegului său i-a adresat injurii, cuvinte obscene și

amenințări cu moartea.

Pentru ca să impresioneze pe

cei din jur, inculpatul s-a dezbrăcat la bustul gol și cu o lamă de bărbierit a

amenințat că se automutilează.

Între timp la Postul de

Poliție a venit și fratele său, inculpatul P.P. care a încercat de asemenea să

pătrundă în mod forțat peste C.G., fiind însă oprit de către cei doi polițiști.

După ce a fost pansat

provizoriu, însoțit de către polițiști, C.G. a fost condus la dispensarul din

comună.

În timp ce acesta se afla în

cabinet, la dispensar a venit inculpatul P.P., care a dat să intre în mod

forțat peste acesta.

Din nou cei doi lucrători de

poliție au intervenit, inculpatul fiind oprit la intrarea în dispensar. În

aceste condiții, P.P. s-a retras în stradă de unde a început să strige în gura

mare tot felul de injurii și amenințări la adresa polițiștilor și a persoanelor

care se aflau în zonă.

Indignat de comportamentul

acestuia, martorul H.I. a încercat să-i atragă atenția asupra comportamentului,

însă P.P. l-a respins cu brutalitate, amenințându-l cu bătaia.

Întregul scandal s-a

terminat abia în momentul în care C.G. a plecat la Spitalul Vidra pentru

acordarea altor îngrijiri medicale.

În seara zilei de 26

octombrie 2002, la Căminul cultural din comuna Nereju a avut loc nunta familiei

D.I. și M. La nuntă au participat circa 80 de persoane.

În jurul orelor 22,00, deși

nu fuseseră invitați în sala căminului cultural și-au făcut apariția inculpații

P.G.R. și P.P., ambii într-o avansată stare de ebrietate.

Aceștia s-au așezat la masa

unde se găseau și numiții M.Șt., C.N., P.G., G.P., B.T. și B.A.

Cei doi au început să strige

să li se aducă de mâncare și de băut.

Fiindu-le teamă că vor face

scandal și nuntașii vor pleca, cei care au organizat nunta nu au avut ce face

și au adus de mâncare și de băutură inculpaților. Aceștia nu s-au mulțumit să

mănânce și să bea, ci au început să se lege de martori, amenințându-i cu bătaia

și proferând tot felul de cuvinte obscene.

Potrivit declarației

martorei B.Șt., personal a atras atenția inculpaților asupra comportamentului

lor, însă aceștia au amenințat că dacă nu sunt lăsați în pace, vor provoca

scandal. Potrivit aceleiași depoziții, la un moment dat, P.G.R. s-a apropiat de

C.T. care se afla pe ringul de dans și l-a lovit cu piciorul în spate, iar la

intervenția martorei respective, aceasta a fost înjurată și amenințată că va fi

lovită cu sticla în cap. Același inculpat a lovit cu palma peste ceafă și pe

numitul C.N.

Inculpații s-au urcat pe

mese, au amenințat cu moartea pe nuntași, au cerut orchestrei să câte numai

pentru ei, astfel că nuntașii de frica acestora, au început să plece unul câte

unul.

Potrivit declarației

martorilor G.P., N.N., C.F., B.T., la un moment dat inculpatul P.P. s-a așezat

în ușa Căminului cultural, a scos un cuțit din buzunar și a început să-l treacă

printre dinți și să-i lingă lama, strigând în gura mare că acel cuțit dorește

sânge.

Nici la intervenția

directorului Căminului cultural în persoana numitului C.I., inculpații nu s-au

liniștit.

S-a încercat a se anunța

organele de poliție, însă nu a fost găsit nici un lucrător de poliție.

Inculpații au plecat în cele

din urmă atunci când au văzut că nuntașii au rămas în număr foarte mic.

Organele de poliție ale

comunei Nereju s-au sesizat în legătură cu cele comise de către cei doi

inculpați și după audierea unor martori au chemat pe frații P. la post, pentru

a fi audiați în legătură cu cele ce li se rețineau în sarcină. Aceștia au

refuzat în mod repetat să se prezinte la Postul de poliție, astfel că s-a

solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, emiterea unor mandate de

aducere, care de asemenea, nu au putut fi puse în executare, întrucât

inculpații au refuzat a se prezenta la procuror.

În consecință, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Vrancea a emis mandate de aducere pe numele ambilor

inculpați, iar pentru executarea acestora, s-a solicitat intervenția D.P.I.R.

din cadrul I.P.J. Vrancea.

În dimineața zilei de 28

noiembrie 2002, s-a descins în mod concomitent la domiciliile acestora, ambii

inculpați fiind ridicați și conduși la sediul parchetului pentru cercetări.

Cu ocazia descinderii la

domiciliul inculpatului P.G.R. acesta a încercat să se opună încătușării de

către lucrători D.P.I.R., iar în momentul în care l-a văzut pe agentul șef

adjunct C.M., Șeful Postului de Poliție din comună, a început să-i adreseze acestuia

injurii și amenințări cu moartea, pe motiv că din cauza sa, i s-a întocmit

dosar penal.

În raport și de declarația

dată la procuror, același polițist sesizează și faptul că în aceeași dimineață

în momentul în care a intrat în postul de poliție și a dat față în față cu

inculpatul P.P., care fusese dus de către altă grupă de lucrători din cadrul

D.P.I.R., acesta ca și fratele său, a început să-l înjure și să-l amenințe cu

moartea, mai mult a avertizat că atunci când va scăpa,unde-I va prinde soția

sau copiii, îi va omorî.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și

inculpatul P.P.

Parchetul a criticat

hotărârea pe motivele de nelegalitate, deoarece pedeapsa de un an închisoare,

aplicată inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

321 alin. (2) C. pen., este situată sub limita minimă specială prevăzută de

lege.

Inculpatul P.P. a criticat

hotărârea pe motivele de nelegalitate, susținând că în mod greșit a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece nu sunt probe concludente din care să

rezulte că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.

Prin decizia penala nr. 372/

A din 21 iunie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 168 din 10 mai

2004 a Tribunalului Vrancea privind pe inculpații P.P. și P.G.R., și în

consecință:

Conform art. 373 C. proc.

pen., a extins efectele apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea și asupra inculpatului P.G.R.

A desființat în parte

sentința penală nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea și în

rejudecare:

A înlăturat din sentința

penală apelată dispozițiile potrivit cărora:

S-a constatat că pedepsele

de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen., un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și 3 luni închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 1

1

din

Legea nr. 61/1991, sunt grațiate în întregime și condițiile art. 1 din Legea

nr. 543/2002;

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare,

un an închisoare și un an închisoare și s-a dispus ca inculpatul P.P. să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a confiscat de la

inculpatul P.G.R. un lănțișor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia și

suma de 500.000 lei.

A majorat pedeapsa aplicată

inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2)

C. pen., de la un an închisoare la 2 ani închisoare, faptă săvârșită în noaptea

de 26 din 27 octombrie 2002.

A constatat grațiată

integral și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de un an

închisoare, aplicată inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de

ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de

art. 321 alin. (1) C. pen., fapta din 19 august 2002.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an

închisoare, un an închisoare, 2 ani închisoare, 3 luni închisoare și un an

închisoare și a dispus ca inculpatul P.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.P. durata arestării preventive de la

data de 28 noiembrie 2002 la 24 martie 2003.

În temeiul art. 118 lit. d)

C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.P., în folosul statului un lănțișor

din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia în momentul executării și suma

de 500.000 lei.

A anulat mandatul de

executare nr. 122 din 14 iulie 2003, emis pentru inculpatul P.G.R. în baza

sentinței penale nr. 102 din 21 martie 2003 a tribunalului Vrancea.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul P.P.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.P. susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., deoarece nu sunt probe concludente din care să rezulte că a săvârșit

această infracțiune.

Recursul este nefondat.

Apărarea inculpatului, în

sensul că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) C. pen., este neîntemeiată, fiind contrazisă de probele

administrate în cauză.

Astfel din declarațiile

părții vătămate R.I. coroborate cu declarațiile martorilor T.G., B.P., rezultă

cu certitudine că în una din zilele de la începutul lunii august 2002,

inculpatul P.P., prin violență și amenințare, în loc public, a deposedat-o pe

partea vătămată R.I. de un lănțișor din aur și suma de 500.000 lei.

Faptul că pe parcursul

judecării cauzei, partea vătămată și o parte din martori și-au schimbat

declarațiile, a fost determinat de inculpații P.P. și P.G.R., care sunt

cunoscuți în comună cu o proastă reputație, ei provocând în mod reperat

scandaluri și inspirând teamă în rândul locuitorilor.

Astfel, martorul T.G. a

declarat despre frații P. ca fiind „cuțitari, bețivi, gata oricând să facă

scandal, terorizând practic comuna Nereju prin comportamentul lor, nefiind la

prima abatere de acest gen”.

Relevant este și memoriul

depus la dosar de martorii A.M. și M.A. din care rezultă că acestora le este

frică să se prezinte la proces, deoarece au fost amenințați de frații P.

Așa fiind, recursul

inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 372 din 21

iunie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.