ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 484/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, inculpatul P.P., a fost condamnat la: - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (4) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a constatat că pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 sunt grațiate în întregime conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare și un an închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la data de 28 noiembrie 2002 până la data punerii în libertate.

Prin aceeași sentință, inculpatul P.G.R. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni (art. 239, art. 321 C. pen.) În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat ambilor inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. S-a confiscat de la inculpatul P.G.R. un lănțișor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia și suma de 500.000 lei. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpații P.P. și P.G.R. sunt frați și ambii locuiesc pe raza comunei Nereju, județul Vrancea.

Deși apți de muncă, aceștia preferă să ducă un trai parazitar, sunt cunoscuți ca mari consumatori de alcool, pe fondul acestui consum având comportări deosebit de violente, cu atât mai mult cu cât obișnuiesc să poarte tot timpul cuțit asupra lor. Cei doi frați au ajuns în ultimul timp practic să terorizeze locuitorii comunei Nereju, astfel că simpla lor prezență în localuri publice sau pe stradă îi paralizează pe cetățenii care, dacă nu reușeau să dispară din fața lor, erau nevoiți să le satisfacă fără nici un fel de opoziție, toate poftele (să le dea să mănânce, să bea, să le dea bani sau alte bunuri).

Organele de poliție din comună au încercat, în ciuda faptului că nu au fost sprijinite de localnicii, care au refuzat, de teamă, să facă plângeri împotriva inculpaților pentru faptele comise, să ia măsuri de sancționare contravențională a acestora, cei doi fiind amendați sau sancționați cu închisoare contravențională așa cum rezultă din actele aflate la dosar, fără însă să-i determine să-și corijeze comportamentul. De altfel, inculpatul P.P. a mai fost condamnat și la o amendă penală de 8.000.000 lei, prin sentința penală nr. 1537 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Focșani, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 80 alin. (2) C. pen., iar fratele său inculpatul P.G.R., la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor și ultraj la polițist, prin sentința penală nr. 150 din 10 mai 2000 a Tribunalului Vrancea.

Partea vătămată R.I. a lucrat în vara anului 2002, ca șofer la SC T. SRL Năruja, transportând pâine cu o dubiță, în comunele limitrofe. Pe lângă transportul pâinii, R.I. încasa și c/val. acesteia, pe care o preda ulterior patronului său. Cu ocazia transporturilor efectuate în comuna Nereju, acesta a aflat de existența fraților P. și de proasta lor reputație, astfel că ori de câte ori avea ocazia să se întâlnească cu aceștia, făcea în așa fel încât să-i evite. Pe la începutul lunii august 2002, partea vătămată a transportat pâine în comuna Nereju, ajungând și la magazinul socrului inculpatului P.G.R., unde l-a întâlnit și pe acesta. Inculpatul P.G.R., cunoscând că R.I. face deplasări prin diverse localități, îi dă un lănțișor de cca.

3 grame de aur, spunându-i să îl vândă cu suma de 1.000.000 lei. Timorat de faima pe care o avea inculpatul, R.I. a luat lănțișorul fără prea multe comentarii, însă nu a întreprins nimic, pentru a vinde obiectul respectiv. A doua zi, livrând pâine la AF C. din comuna Nereju, acesta s-a întâlnit din nou cu P.G.R., care era însoțit și de fratele său P. Inculpatul P.G.R. i-a făcut semn să se apropie, după care s-a interesat dacă i-a fost vândut lănțișorul. R.I. i-a răspuns că „nu”, întrucât nu a găsit cumpărător. La acest răspuns, inculpatul P.G.R. i-a cerut acestuia să-i cumpere lănțișorul în cauză. De frica inculpaților, R.I. a fost de acord și contra sumei de 1.000.000 lei, a primit lănțișorul respectiv.

Pentru a face rost de bani a fost nevoit să se împrumute de la colegul său, B.P. Și în ziua următoare, R.I. a venit din nou pentru a livra pâine la magazinele din comuna Nereju. Când a ajuns în apropierea magazinului SC L. SRL Nereju, unde există și o cofetărie, a fost acostat de aceiași frați P.P. și P.G.R. Cei doi pe un ton amenințător i-au cerut socoteală pentru faptul că prea des circulă prin comuna lor și că ar trebui să cotizeze la ei cu niște bani dacă tot trece pe acolo. Cel în cauză a încercat să le explice că acesta este traseul indicat de patronul la care era angajat și că banii pe care-i are la el provin din vânzări și aparțin aceluiași patron. Aceste discuții se purtau în timp ce R.I.

se afla la volanul mașinii cu care transporta pâinea, prin geamul deschis al portierei. În timpul acestor discuții, inculpatul P.P. s-a apropiat de portiera respectivă și văzând la mâna stângă a părții vătămate R.I. lănțișorul din aur cumpărat în zilele trecute de la P.G.R., a apucat de acest lănțișor, spunându-i că îi stă prea bine la mână, a tras cu putere, rupându-i sistemul de închidere, după care l-a băgat în buzunar. Același inculpat i-a băgat părții vătămate, mâna în buzunarul tricoului, de unde a sustras suma de 500.000 lei provenită din încasări. Partea vătămată R.I. nu a avut posibilitatea de a face vreo încercare de opoziție, pe de o parte pentru că a fost surprins la volanul mașinii, iar pe de altă parte, după cum a recunoscut și în declarația dată procurorului, îi era atât de frică de cei doi frați, încât nu a îndrăznit nici măcar patronului său să-i povestească ce a pățit, preferând să recupereze suma sustrasă de către P.P.

din salariu. Tot din declarația părții vătămate rezultă că în momentul în care inculpatul P.P. i-a smuls lănțișorul de la mână și i-a luat cei 500.000 lei din buzunarul tricoului, acesta se afla în dreptul geamului deschis al portierei mașinii, iar inculpatul P.R. se afla pe trotuar la o distanță de câțiva metri, neavând posibilitatea de a vedea ce a făcut fratele său. În seara zilei de 19 august 2002, în jurul orelor 19,30, aflat într-o vădită stare de ebrietate, inculpatul P.G.R. se deplasa la magazinul SC Z. SRL din comuna Nereju. Aici îi cere vânzătoarei C.V. o sticlă de bere, retrăgându-se la o masă în curtea magazinului. În momentul în care a venit administratorul magazinului în persoana numitului C.G., vânzătoarea foarte speriată îl anunță pe acesta că în curtea magazinului se află într-o stare de ebrietate inculpatul P.G.R.

exprimându-și temerea că acesta este gata să facă scandal, așa cum îi este obiceiul. Știind care îi este comportamentul când este beat, C.G. a mers la inculpat și i-a solicitat să părăsească incinta magazinului imediat ce-și termină sticla de bere. În loc să dea ascultare cererii patronului, inculpatul a devenit furios, s-a ridicat în picioare scoțând din buzunarul pantalonilor un box metalic pe care și l-a pus pe pumn, amenințând pe C.G. cu bătaia și totodată proferând injurii și amenințări la adresa persoanelor aflate în fața magazinului, precum martorii C.M., C.G., C.V., C.I., C.S. De teamă, C.G. a apucat un lemn cu scopul de a se apăra. În același timp, inculpatul a apucat sticla de bere de pe masă și a aruncat-o în direcția acestuia, C.G.

parând lovitura cu acel lemn, sticla s-a spart iar el fiind tăiat superficial la mână de cioburi. Imediat după acest gest inculpatul P.G. s-a repezit la C.G. și cu un cuțit ce-l purta asupra sa, l-a lovit vizând pieptul însă în momentul respectiv, martorul E.N., care se afla în apropiere a împins pe inculpat, astfel că lovitura de cuțit a deviat, rănind pe C.G. în brațul drept. Văzând că victima sângerează, inculpatul P.G.R. a fugit către casă. În continuare, C.G. însoțit de către martorul E.N. s-au deplasat la Postul de Poliție din comună pentru a sesiza cele întâmplate. La Postul de Poliție se aflau în acea seară agentul principal de poliție G.V. și agentul de poliție H.G., ajutori ai șefului de post.

Lucrătorii de poliție au primit victima în incinta postului și pentru că sângera puternic, au încercat să-i acorde un prim ajutor medical. Potrivit declarațiilor celor doi polițiști, în fața Postului de Poliție și-a făcut apariția același inculpat P.G.R. Acesta a început să înjure și amenințe cu moartea trecătorii de pe stradă, iar în momentul în care agentul principal G.V. a ieșit să-i atragă atenția să se liniștească, inculpatul a început să-l înjure pe acesta, să-i adreseze cuvinte obscene și amenințări cu moartea. Mai mult, inculpatul a încercat să pătrundă în mod forțat în Postul de Poliție peste C.G., cerând vehement să vorbească cu acesta. În acest moment a intervenit și agentul H.G., împiedicând pe inculpat să intre peste partea vătămată C.G.

Polițistul a încercat să-i explice inculpatului că în starea în care se află nu poate sta de vorbă cu acesta și că mai bine vine a doua zi, însă P.G.R. la fel ca și colegului său i-a adresat injurii, cuvinte obscene și amenințări cu moartea. Pentru ca să impresioneze pe cei din jur, inculpatul s-a dezbrăcat la bustul gol și cu o lamă de bărbierit a amenințat că se automutilează. Între timp la Postul de Poliție a venit și fratele său, inculpatul P.P. care a încercat de asemenea să pătrundă în mod forțat peste C.G., fiind însă oprit de către cei doi polițiști. După ce a fost pansat provizoriu, însoțit de către polițiști, C.G. a fost condus la dispensarul din comună. În timp ce acesta se afla în cabinet, la dispensar a venit inculpatul P.P., care a dat să intre în mod forțat peste acesta.

Din nou cei doi lucrători de poliție au intervenit, inculpatul fiind oprit la intrarea în dispensar. În aceste condiții, P.P. s-a retras în stradă de unde a început să strige în gura mare tot felul de injurii și amenințări la adresa polițiștilor și a persoanelor care se aflau în zonă. Indignat de comportamentul acestuia, martorul H.I. a încercat să-i atragă atenția asupra comportamentului, însă P.P. l-a respins cu brutalitate, amenințându-l cu bătaia. Întregul scandal s-a terminat abia în momentul în care C.G. a plecat la Spitalul Vidra pentru acordarea altor îngrijiri medicale. În seara zilei de 26 octombrie 2002, la Căminul cultural din comuna Nereju a avut loc nunta familiei D.I. și M. La nuntă au participat circa 80 de persoane.

În jurul orelor 22,00, deși nu fuseseră invitați în sala căminului cultural și-au făcut apariția inculpații P.G.R. și P.P., ambii într-o avansată stare de ebrietate. Aceștia s-au așezat la masa unde se găseau și numiții M.Șt., C.N., P.G., G.P., B.T. și B.A. Cei doi au început să strige să li se aducă de mâncare și de băut. Fiindu-le teamă că vor face scandal și nuntașii vor pleca, cei care au organizat nunta nu au avut ce face și au adus de mâncare și de băutură inculpaților. Aceștia nu s-au mulțumit să mănânce și să bea, ci au început să se lege de martori, amenințându-i cu bătaia și proferând tot felul de cuvinte obscene. Potrivit declarației martorei B.Șt., personal a atras atenția inculpaților asupra comportamentului lor, însă aceștia au amenințat că dacă nu sunt lăsați în pace, vor provoca scandal.

Potrivit aceleiași depoziții, la un moment dat, P.G.R. s-a apropiat de C.T. care se afla pe ringul de dans și l-a lovit cu piciorul în spate, iar la intervenția martorei respective, aceasta a fost înjurată și amenințată că va fi lovită cu sticla în cap. Același inculpat a lovit cu palma peste ceafă și pe numitul C.N. Inculpații s-au urcat pe mese, au amenințat cu moartea pe nuntași, au cerut orchestrei să câte numai pentru ei, astfel că nuntașii de frica acestora, au început să plece unul câte unul. Potrivit declarației martorilor G.P., N.N., C.F., B.T., la un moment dat inculpatul P.P. s-a așezat în ușa Căminului cultural, a scos un cuțit din buzunar și a început să-l treacă printre dinți și să-i lingă lama, strigând în gura mare că acel cuțit dorește sânge.

Nici la intervenția directorului Căminului cultural în persoana numitului C.I., inculpații nu s-au liniștit. S-a încercat a se anunța organele de poliție, însă nu a fost găsit nici un lucrător de poliție. Inculpații au plecat în cele din urmă atunci când au văzut că nuntașii au rămas în număr foarte mic. Organele de poliție ale comunei Nereju s-au sesizat în legătură cu cele comise de către cei doi inculpați și după audierea unor martori au chemat pe frații P. la post, pentru a fi audiați în legătură cu cele ce li se rețineau în sarcină. Aceștia au refuzat în mod repetat să se prezinte la Postul de poliție, astfel că s-a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, emiterea unor mandate de aducere, care de asemenea, nu au putut fi puse în executare, întrucât inculpații au refuzat a se prezenta la procuror.

În consecință, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a emis mandate de aducere pe numele ambilor inculpați, iar pentru executarea acestora, s-a solicitat intervenția D.P.I.R. din cadrul I.P.J. Vrancea. În dimineața zilei de 28 noiembrie 2002, s-a descins în mod concomitent la domiciliile acestora, ambii inculpați fiind ridicați și conduși la sediul parchetului pentru cercetări. Cu ocazia descinderii la domiciliul inculpatului P.G.R. acesta a încercat să se opună încătușării de către lucrători D.P.I.R., iar în momentul în care l-a văzut pe agentul șef adjunct C.M., Șeful Postului de Poliție din comună, a început să-i adreseze acestuia injurii și amenințări cu moartea, pe motiv că din cauza sa, i s-a întocmit dosar penal.

În raport și de declarația dată la procuror, același polițist sesizează și faptul că în aceeași dimineață în momentul în care a intrat în postul de poliție și a dat față în față cu inculpatul P.P., care fusese dus de către altă grupă de lucrători din cadrul D.P.I.R., acesta ca și fratele său, a început să-l înjure și să-l amenințe cu moartea, mai mult a avertizat că atunci când va scăpa,unde-I va prinde soția sau copiii, îi va omorî. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul P.P. Parchetul a criticat hotărârea pe motivele de nelegalitate, deoarece pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., este situată sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Inculpatul P.P. a criticat hotărârea pe motivele de nelegalitate, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece nu sunt probe concludente din care să rezulte că a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Prin decizia penala nr. 372/ A din 21 iunie 2004, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinței penale nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea privind pe inculpații P.P. și P.G.R., și în consecință: Conform art. 373 C. proc. pen., a extins efectele apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și asupra inculpatului P.G.R.

A desființat în parte sentința penală nr. 168 din 10 mai 2004 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare: A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile potrivit cărora: S-a constatat că pedepsele de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 1 1 din Legea nr. 61/1991, sunt grațiate în întregime și condițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002; În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare, un an închisoare și un an închisoare și s-a dispus ca inculpatul P.P.

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-a confiscat de la inculpatul P.G.R. un lănțișor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia și suma de 500.000 lei.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., de la un an închisoare la 2 ani închisoare, faptă săvârșită în noaptea de 26 din 27 octombrie 2002. A constatat grațiată integral și condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapta din 19 august 2002. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, un an închisoare, un an închisoare, 2 ani închisoare, 3 luni închisoare și un an închisoare și a dispus ca inculpatul P.P.

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.P. durata arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2002 la 24 martie 2003. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.P., în folosul statului un lănțișor din aur de 3 grame sau contravaloarea acestuia în momentul executării și suma de 500.000 lei. A anulat mandatul de executare nr. 122 din 14 iulie 2003, emis pentru inculpatul P.G.R. în baza sentinței penale nr. 102 din 21 martie 2003 a tribunalului Vrancea. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.P. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.P.

susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece nu sunt probe concludente din care să rezulte că a săvârșit această infracțiune. Recursul este nefondat. Apărarea inculpatului, în sensul că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., este neîntemeiată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel din declarațiile părții vătămate R.I. coroborate cu declarațiile martorilor T.G., B.P., rezultă cu certitudine că în una din zilele de la începutul lunii august 2002, inculpatul P.P., prin violență și amenințare, în loc public, a deposedat-o pe partea vătămată R.I.

de un lănțișor din aur și suma de 500.000 lei. Faptul că pe parcursul judecării cauzei, partea vătămată și o parte din martori și-au schimbat declarațiile, a fost determinat de inculpații P.P. și P.G.R., care sunt cunoscuți în comună cu o proastă reputație, ei provocând în mod reperat scandaluri și inspirând teamă în rândul locuitorilor. Astfel, martorul T.G. a declarat despre frații P. ca fiind „cuțitari, bețivi, gata oricând să facă scandal, terorizând practic comuna Nereju prin comportamentul lor, nefiind la prima abatere de acest gen”. Relevant este și memoriul depus la dosar de martorii A.M. și M.A. din care rezultă că acestora le este frică să se prezinte la proces, deoarece au fost amenințați de frații P. Așa fiind, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva deciziei penale nr. 372 din 21 iunie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.