ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 24/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, prin

sentința penală nr.256 din 3 septembrie 2003 a respins cererea de revizuire

formulată de condamnatul G.V. împotriva sentinței penale nr.217 din 14

octombrie 2002 a Tribunalului Suceava.

A obligat pe revizuient la

plata sumei de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat va fi avansată din

fondurile Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță

a reținut, în fapt, că prin sentința penală nr.217 din 14 octombrie 2002 a

Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1301 din 14

martie 2003 a Curții Supreme de Justiție în dosar nr.5219/2002, G.V. a fost

condamnat la 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a și b C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art.174, 175 lit.c și d C. pen., constând în aceea că

în noaptea de 27/28 ianuarie 2002 în timp ce soția sa  dormea, a lovit-o cu un

topor în zona capului, cauzându-i leziuni grave ce au dus la deces.

Condamnatul G.V. și-a motivat

cererea de revizuire prin aceea că i s-au încălcat drepturile procesuale în

cursul judecății, că martorii audiați au depus mărturie mincinoasă și că nu i

s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, iar oral, în fața instanței a

susținut că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Analizând actele și lucrările

dosarului, tribunalul a constatat că aspectele invocate de condamnat nu pot

constitui motive de revizuire, în sensul prevederilor art.394 C. proc. pen. și

a respins cererea, ca atare.

Împotriva sentinței

penale a declarat apel condamnatul-revizuient criticând-o prin aceea că

instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.

Curtea de Apel

Suceava, prin decizia penală nr.299 din 13 octombrie 2003 a respins apelul, ca

nefondat, cu motivarea că susținerile condamnatului nu constituie motive de

revizuire în sensul art.394 C. proc. pen. și prin urmare, soluția primei

instanțe de respingere a cererii de revizuire, este temeinică și legală.

Condamnatul-revizuient

G.V. a declarat recurs, solicitând schimbarea calificării juridice a faptei în

infracțiunea de omor simplu, reținerea stării de provocare și reducerea

pedepsei aplicate.

Recursul declarat

nu este fondat.

Potrivit art.394 C.

proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza

a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care

a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau

mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând actele și

lucrările de la dosar se constată că, în mod temeinic și legal instanțele de

fond și de apel au reținut că motivele invocate de condamnat nu se înscriu

între cele expres și limitativ enumerate de art.394 C. proc. pen., apărările

condamnatului, în sensul că ar fi comis omorul datorită infidelității soției

sale, care-l înșela, neconstituind împrejurări noi, ce nu ar fi fost cunoscute

de către instanță la soluționarea cauzei.

În consecință,

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art.385

15

pct.1 lit.b C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul

revizuient G.V., ca nefondat și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat în care se include și onorariul pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.V. împotriva deciziei

penale nr.299 din 13 octombrie 2003  a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 6 ianuarie 2004.