ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3110/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 15

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M. la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. c) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 998, art. 999 C. civ., cu referire la art. 14 și art. 346 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de daune materiale,

suma de 4.400.000 lei părții vătămate D.L.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 18 septembrie

2003, în timp ce D.L., elevă în vârstă de 14 ani, se plimba cu C.I. pe Bd.

Dimitrie Cantemir din sectorul 4 al Capitalei, la un moment dat ea vorbind la

telefonul mobil, a simțit că o persoană i-a smuls din mână aparatul telefonic

și a văzut că imediat aceea s-a îndepărtat în fugă, urmărindu-l cu privirea pe

cel care fugise, fata a văzut când din buzunar i-a căzut un pachet de țigări și

atunci când a ridicat de la sol respectivul pachet, a constatat că el conținea

3 țigări marca.

Expertizarea urmei papilare găsită

pe pachetul de țigări a evidențiat că aceasta aparținea inculpatului.

Instanța a motivat schimbarea

încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, pe considerentul că

smulgerea din mâna părții vătămate a telefonului mobil s-a făcut fără

întrebuințarea de violențe fizice sau psihice, luarea, în acest mod, a

obiectului negenerând o suferință fizică în sensul art. 180 C. pen.

De asemenea, instanța a apreciat că

lipsa elementului material ce caracterizează infracțiunea prevăzută de art. 180

C. pen., constituie ca infracțiunea săvârșită de inculpat să fie aceea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit.

c) din același cod.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a motivat calea de atac pe nelegala schimbare a încadrării juridice a

faptei și pe omisiunea aplicării art. 61 C. pen.

Inculpatul, în apelul declarat, a

criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 201 din 19 martie 2004 a admis apelurile

declarate, a desființat sentința și în baza dispozițiilor art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., inculpatul P.M. a fost condamnat la 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

S-au menținut liberarea condiționată

din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1805 din 19

octombrie 2001 a Judecătoriei sector 3 București și celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile

art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Instanța de apel, procedând la

individualizarea pedepsei, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72

C. pen., orientându-se la 5 ani închisoare, a considerat pericolul social grav

al faptei, aceasta aducând atingere patrimoniului și integrității fizice ale

persoanei vătămate, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, respectiv

într-un loc public, dar și persoana făptuitorului, cu antecedente penale.

Executarea pedepsei în regim de

privare de libertate, se apreciază că va fi în măsură să asigure și scopul ei

așa cum prevede art. 72 C. pen., prevenția generală și specială.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 201 din 19 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 6 octombrie 2003 la 8 iunie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iunie 2004.