ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3176/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași au fost condamnați inculpații C.D. și B.A. în baza art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99, art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 2 ani închisoare fiecare. Conform art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe o durată a termenului de încercare de câte 4 ani. În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse duratele arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 14 august 2002 la zi.

S-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu persoanele responsabile civilmente C.C. și V. și B.F. și B.B. la restituirea unei pereche de șosete sau la plata contravalorii de 115.000 lei. S-a constatat acoperit restul prejudiciului prin restituirea sumei de 3.610.000 lei și a unei perechi de chiloți. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 13 august 2002, în loc public inculpații au lovit-o pe partea vătămată D.D. cu o scândură în cap și cu picioarele, sustrăgându-i bani și bunuri totalizând 3.625.000 lei. Părții vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale. Anterior în noaptea respectivă inculpații se aflau la discoteca S.C. F. S.R.L.

din comuna Vîlcelele, iar partea vătămată a venit în local, în jurul orelor 23,00, în stare de ebrietate, s-a așezat la masa inculpaților și le-a oferit bere, snaks și cafea. Întrucât partea vătămată era gălăgioasă și a făcut propuneri indecente patroanei localului și martorei R.E., s-a luat hotărârea închiderii discotecii și toți cei prezenți au fost invitați să părăsească incinta. Când partea vătămată a rămas singură în fața discotecii, cei doi inculpați au luat hotărârea să o deposedeze de bunurile ce le avea asupra sa, procedând în modul arătat. Instanța a considerat că în cauză nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aplicând însă dispozițiile art. 74 și art. 76 din același cod și coborând pedeapsa sub minimul legal.

Astfel s-au avut în vedere conduita anterioară general bună, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul pentru faptele comise. S-a apreciat, în raport de aceste date pozitive că scopul pedepselor poate fi atins și fără privare de libertate dispunându-se și suspendarea condiționată a executării acestora. Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași considerând nefondate criticile formulate, în sensul că reținerea circumstanțelor atenuante trebuia pusă în discuția părților și că pedeapsa a fost greșit individualizată. Astfel s-a constatat că pedepsele au fost corect individualizate și că scopul lor poate fi atins și fără privare de libertate.

Referitor la recunoașterea circumstanțelor atenuante s-a considerat că aceasta nu constituie o schimbare de încadrare juridică pentru a fi operante dispozițiile art. 334 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că instanțele au făcut o greșită individualizare a pedepsei prin recunoașterea circumstanțelor atenuante și aplicarea beneficiului suspendării conform art. 110 C. pen. și că față de pericolul social deosebit de grav al faptelor se impune înlăturarea acestora, majorarea pedepselor și executarea lor în regim de detenție.

Recursul declarat este întemeiat așa cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 100 C. pen., la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea fizică și morală, de comportarea lui, de condițiile de creștere și trai, iar pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului. Potrivit art. 110, cu referire la art. 81 C. pen., suspendarea condiționată se poate dispune în cazul minorului printre altele când se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate. Or, din actele dosarului se constată că deși instanțele au apreciat corect că sunt incidente dispozițiile art. 74 C. pen., constând în lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră din timpul procesului, au considerat greșit că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Astfel, față de pericolul social grav al faptelor, de modul lor de săvârșire respectiv urmărirea victimei, lovirea acesteia cu un obiect contondent în zona capului și cu picioarele peste cap cu consecința producerii unor leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, urmată de sustragerea banilor și unor bunuri în valoare totală de 3,6 milioane lei, ceea ce reprezintă un prejudiciu economic semnificativ impuneau concluzia că scopul pedepsei arătat de art. 52, în referire la art. 100 C. pen., de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, de îndreptare a inculpatului și de reintegrare în comunitate poate fi realizat numai prin privarea de libertate și executarea sancțiunii, în condițiile art. 17 alin. (3) din același cod, în regim de deținere.

Întrucât nu au procedat astfel soluțiile pronunțate sunt greșite ceea ce constituie caz de casare conform art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casa hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 110 C. pen., care vor fi înlăturate. Ca urmare se va stabili ca inculpații să execute pedepsele de câte 2 ani închisoare în regim de deținere. Se vor aplica dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Se va constata că inculpatul C.D. este arestat în altă cauză și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat acestui inculpat să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 54 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații C.D. și B.A. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 111 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 110 C. pen., pe care le înlătură. Stabilește ca inculpații să execute pedepsele de câte 2 ani închisoare în regim de deținere. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Constată că inculpatul C.D. este arestat în altă cauză. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2003.