ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5860/2004

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 591 din 18 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2379/2002, a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul C.M., împotriva deciziei civile nr. 1102, din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, că cererea de revizuire, soluționată prin hotărârea recurată, are ca obiect trei hotărâri irevocabile, pronunțate de Curtea de Apel București. De aceea, recursul este inadmisibil, pentru că hotărârea prin care s-a soluționat cererea de revizuire are tot caracter irevocabil, iar prin cererea de recurs se tinde la desființarea unor hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

Contestația în anulare, formulată de C.M. împotriva acestei hotărâri, a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă nr. 3707 din 30 septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1060/2003. S-a reținut, că motivele invocate de contestator în susținerea contestației nu se regăsesc între motivele prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Împotriva acestor hotărâri a formulat cerere de revizuire recurentul contestator C.M. care, invocând prevederile art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ., în esență, face următoarele susțineri: Hotărârile a căror revizuire o cere nu cuprind dispoziții în legătură cu cauza, rezultând doar că s-a respins recursul și contestația, fără indicarea temeiului legal.

Prin cele două hotărâri, instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii care avea ca obiect împărțirea bunurilor comune. Există contradicții între decizia nr. 1319, din 11 aprilie 2000 și hotărârile pronunțate ulterior. Prin decizia civilă nr. 1319/2000, Curtea de Apel București a casat decizia civilă nr. 2228/A din 14 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul București, însă prin celelalte hotărâri această decizie, singura legală, a fost ignorată. Cererea de revizuire va fi respinsă, pentru următoarele considerente: Obiectul revizuirii este stabilit prin art. 322 alin. (1) C. proc. civ., care dispune „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri”.

Potrivit textului citat, pot fi revizuite numai hotărârile de fond. De altfel, referitor la hotărârile pronunțate în recurs, textul cuprinde precizarea că revizuirea este posibilă numai dacă instanța de recurs a „evocat fondul”. Per a contrario , înseamnă că nu poate fi revizuită hotărârea prin care recursul a fost respins ca inadmisibil. Deși art. 322 alin. (1) C. proc. civ. nu cuprinde referiri privitoare la contestația în anulare, hotărârea dată în fond, după admiterea contestației, este supusă revizuirii, ca orice hotărâre de fond. Nu sunt însă supuse revizuirii hotărârile prin care s-a respins contestația în anulare, deoarece din conținutul textului citat rezultă că nu există calea revizuirii împotriva hotărârii dată asupra contestației propriu-zise.

Deoarece, în speță, revizuirea privește o hotărâre prin care s-a respins recursul ca inadmisibil și o hotărâre prin care a fost respinsă contestația în anulare, se constată că cererea este inadmisibilă pentru lipsa obiectului, și prin urmare, va fi respinsă fără analizarea motivelor invocate de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.M. împotriva deciziilor civile nr. 591 din 18 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție și nr. 3707 din 30 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.