ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5860/2004

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă

nr. 591 din 18 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2379/2002, a respins

ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul C.M., împotriva deciziei civile

nr. 1102, din 11 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

recurs a reținut, că cererea de revizuire, soluționată prin hotărârea recurată,

are ca obiect trei hotărâri irevocabile, pronunțate de Curtea de Apel

București. De aceea, recursul este inadmisibil, pentru că hotărârea prin care

s-a soluționat cererea de revizuire are tot caracter irevocabil, iar prin

cererea de recurs se tinde la desființarea unor hotărâri intrate în puterea

lucrului judecat.

Contestația în anulare, formulată de C.M.

împotriva acestei hotărâri, a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiție prin

decizia civilă nr. 3707 din 30 septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr.

1060/2003. S-a reținut, că motivele invocate de contestator în susținerea

contestației nu se regăsesc între motivele prevăzute de art. 317 și art. 318 C.

proc. civ.

Împotriva acestor hotărâri a formulat cerere de

revizuire recurentul contestator C.M. care, invocând prevederile art. 322 alin.

(1) pct. 1, 2 și 7 C. proc. civ., în esență, face următoarele susțineri:

Hotărârile a căror revizuire o cere

nu cuprind dispoziții în legătură cu cauza, rezultând doar că s-a respins

recursul și contestația, fără indicarea temeiului legal.

Prin cele două hotărâri, instanțele

nu s-au pronunțat asupra cererii care avea ca obiect împărțirea bunurilor

comune.

Există contradicții între decizia

nr. 1319, din 11 aprilie 2000 și hotărârile pronunțate ulterior. Prin decizia

civilă nr. 1319/2000, Curtea de Apel București a casat decizia civilă nr. 2228/A

din 14 decembrie 1999, pronunțată de Tribunalul București, însă prin celelalte

hotărâri această decizie, singura legală, a fost ignorată.

Cererea de revizuire va fi respinsă,

pentru următoarele considerente:

Obiectul

revizuirii este stabilit prin art. 322 alin. (1) C. proc. civ., care dispune

„Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri”.

Potrivit textului citat,

pot fi revizuite numai hotărârile de fond. De altfel, referitor la hotărârile

pronunțate în recurs, textul cuprinde precizarea că revizuirea este posibilă

numai dacă instanța de recurs a „evocat fondul”.

Per a contrario

, înseamnă că nu poate fi revizuită

hotărârea prin care recursul a fost respins ca inadmisibil.

Deși art. 322 alin. (1)

C. proc. civ. nu cuprinde referiri privitoare la contestația în anulare,

hotărârea dată în fond, după admiterea contestației, este supusă revizuirii, ca

orice hotărâre de fond.

Nu sunt însă supuse

revizuirii hotărârile prin care s-a respins contestația în anulare, deoarece

din conținutul textului citat rezultă că nu există calea revizuirii împotriva

hotărârii dată asupra contestației propriu-zise.

Deoarece, în speță, revizuirea

privește o hotărâre prin care s-a respins recursul ca inadmisibil și o hotărâre

prin care a fost respinsă contestația în anulare, se constată că cererea este

inadmisibilă pentru lipsa obiectului, și prin urmare, va fi respinsă fără

analizarea motivelor invocate de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul C.M. împotriva deciziilor civile

nr. 591 din 18 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție și nr. 3707 din 30

septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2004.