ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2205/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15 din 14 ianuarie 2004 Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data pronunțării. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 6 iulie 2003, la zi.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I. și obligat inculpatul să-i achite suma de 30.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare. A fost respinsă cererea părții civile pentru daune morale. Inculpatul a fost obligat să achite suma de 709.393 lei cheltuieli de spitalizare, părții civile Spitalul de Adulți Bârlad. De asemenea, inculpatul, a fost obligat să achite 6.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă A.I. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.V. era în dușmănie cu victima A.E. de la faptul că acesta îl reclamase organelor de poliție, pentru furtul unor păsări, faptă pentru care inculpatul a fost sancționat administrativ.

Inculpatul a consumat băuturi alcoolice în ziua de 3 iulie 2003 la numitul C.P., unde a muncit ziua iar seara, în jurul orelor 20,00, a mers la bufetul din satul Mănăstirea, comuna Mălușteni și s-a certat cu gestionara, martora C.L., pentru că a refuzat să-l servească pe datorie. Inculpatul l-a văzut pe vătămat în local consumând bere și i-a venit ideea de a se răzbuna, pentru că-l reclamase. A doua zi dimineață, prin jurul orelor 7,30, victima a fost găsită de fratele său și a fost transportată la Spitalul de Adulți Bârlad, unde la puțin timp, a decedat. Din constatarea medico-legală de autopsie a rezultat că moartea victimei A.E.

a fost violentă și s-a datorat comei traumatice consecutive unui politraumatism prin traumatism cranio-cerebral, cu contuzie cerebrală occipitală, hemoragie ventriculară și subarahnoidiană, traumatism cervical cu fractură de hioid, înfiltrat sanguin laringian și traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax drept și contuzie pulmonară dreaptă. S-a stabilit că între traumatism și deces există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată. Fiind interogat, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. În drept, fapta inculpatului B.V. de a lovi victima cu pumnii și picioarele, în zona capului și a corpului, cauzându-i leziuni care au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Instanța, a reținut în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și efectele acestora, prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen. Săvârșirea infracțiunii de către inculpat și vinovăția acestuia au fost dovedite cu procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală de autopsie, avizul dat acestuia, procesul verbal de conducere în teren și reconstituire precum și cu declarațiile martorilor. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. Inculpatului pe lângă pedeapsa principală i s-a aplicat și pedeapsa accesorie.

Menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a menținut această măsură și s-a dedus arestul preventiv executat. Din probele administrate în cauză rezultând, că fratele victimei, A.I., s-a ocupat în principal, cu înmormântarea victimei, i s-a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile, acordându-i-se din cele 100.000.000 lei solicitate, 30.000.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare. Instanța a respins, ca nefondată, cererea pentru acordarea de daune morale, considerându-le nejustificate. Victima fiind internată în Spitalul de Adulți Bârlad, care s-a constituit parte civilă cu suma de 709.393 lei cheltuieli de spitalizare, instanța l-a obligat pe inculpatul B.V., la plata acestei sume către partea civilă.

Apelul declarat de inculpatul B.V., împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 41 din 12 februarie 2004. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru că la stabilirea și aplicarea pedepsei, nu s-a ținut seama de starea de provocare în care se afla și nici de faptul că avea conștiința redusă de consumul de medicamente și alcool. Inculpatul a solicitat admiterea recursului, reținerea stării de provocare și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind asupra criticilor inculpatului, în raport de actele și probele dosarului, constată că recursul este nefondat.

Prima instanță, apreciind materialul probator administrat, a reținut corect vinovăția inculpatului, făcând, în drept, o justă încadrare a faptei comise de acesta. Probele administrate, relevând activitatea infracțională a inculpatului cu gravele consecințe produse fără să indice existența împrejurării arătate de inculpat, constatând în faptul că victima, l-ar fi provocat în vreun fel pe inculpat să comită fapta. Pe de altă parte, faptul că inculpatul deși știa că-și administrează medicamente, a consumat alcool, reducându-și astfel, conștiința, capacitatea de apreciere a faptelor, nu este nici ea de natură a duce la reducerea pedepsei, care este bine dozată, ținând seama de toate circumstanțele ce-i profită inculpatului.

Combinația medicamente – alcool, nu-i poate însă profita atâta timp cât alcoolul a fost consumat voluntar. În raport cu cele arătate, Înalta Curte va trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat și să-l respingă ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V., împotriva deciziei penale nr. 41 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 iulie 2003, la 23 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.