ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3362/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 27 martie 2003, petenții, C.I., C.A., C.G. și C.C.I., au formulat, în contradictoriu cu D.F., contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare începute în dosarul execuțional nr. 1271/2003,de către Biroul Executorului Judecătoresc T.F. Totodată, s-a mai solicitat suspendarea executării deciziei civile nr. 1116/2002, a Tribunalului Sibiu, prin care s-a dispus evacuarea contestatorilor din imobilul situat în Sibiu. În motivarea contestației la executare se arată, de contestatori, că au formulat recurs împotriva deciziei pusă în executare și, în plus, au introdus o acțiune la Judecătoria Sibiu, prin care au solicitat obligarea intimatului la plata investițiilor efectuate la imobilul din care se cere evacuarea, precum și instituirea unui drept de retenție asupra acestuia, până la plata creanței.

Ca temei de drept au fost invocate prevederile art. 401 și urm. C. proc. civ. Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 5186 din 11 septembrie 2003, a respins contestația la executare și a dispus restituirea cauțiunii achitate de contestatori. Instanța a reținut că nu a fost făcută dovada unei nelegalități, privind formele de executare. Existența unei acțiuni civile, privind restituirea contravalorii investițiilor și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea creanței, nu reprezintă o cauză care să aibă ca și consecință anularea formelor de executare silită. Împotriva acestei hotărâri au declarat prezentul recurs contestatorii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. În motivarea recursului, este reiterată starea de fapt a evoluției litigiului, precum și probleme ale fondului cauzei. Se susține că oprirea formelor de executare se impune pentru a se putea realiza creanța împotriva intimatului-creditor, precum și instituirea unui drept de retenție solicitat într-un proces ulterior. Prin încheierea din 12 februarie 2004, această instanță, aplicând prevederile O.U.G. nr. 58/2003, a admis, în principiu, recursul. A fixat termen, în ședință publică, pentru dezbaterea acestuia și în camera de consiliu, pentru stabilirea cauțiunii în cererea de suspendare a executării. Datorită amânărilor, din motive procedurale, ambele cereri (de recurs și de suspendare a executării) au primit termen la aceeași dată.

Examinând, pe fond, recursul, se constată că acesta nu este fondat. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați în executare. Conform art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare se poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune. În urma unui proces de partaj, imobilul în discuție a fost atribuit intimatului-pârât, D.F., care a fost obligat la plata unei sulte. Din sentința civilă nr. 5510 din 16 septembrie 2002, a Judecătoriei Sibiu, rezultă că intimatul-pârât a consemnat la dispoziția contestatorilor (pârâți în procesul de evacuare) suma de 250.000.000 lei, reprezentând respectiva sultă.

Existența unui proces privind pretenții ale contestatorilor pentru investițiile efectuate și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului nu sunt motive suficiente, așa cum corect a reținut instanța de fond, pentru admiterea contestației la executare. Eventuala creanță, constituită în favoarea contestatorilor, poate fi valorificată prin mijloacele reglementate de prevederile referitoare la executarea silită prevăzută de C. proc. civ. Se remarcă și faptul că, în fața acestei instanțe, la termenul prevăzut pentru dezbaterea recursului, aceștia nu s-au prezentat și nici nu au depus cauțiunea stabilită în vederea examinării cererii de suspendare, deși au fost legal citați. Drept urmare, recursul va fi respins, și, pe cale de consecință, și cererea de suspendare.

Se va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, în sumă de 7.097.200 lei, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii, C.I., C.A., C.G. și C.C.I., împotriva sentinței civile nr. 5186 din 11 septembrie 2003, a Judecătoriei Sibiu. Obligă pe recurenți la plata sumei de 7.097.200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul, D.F. Respinge cererea de suspendare a executării, a aceleiași hotărâri, formulată de recurenți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2004.