ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3362/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27

martie 2003, petenții, C.I., C.A., C.G. și C.C.I., au formulat, în

contradictoriu cu D.F., contestație la executare, solicitând anularea formelor

de executare începute în dosarul execuțional nr. 1271/2003,de către Biroul

Executorului Judecătoresc T.F.

Totodată, s-a mai solicitat

suspendarea executării deciziei civile nr. 1116/2002, a Tribunalului Sibiu,

prin care s-a dispus evacuarea contestatorilor din imobilul situat în Sibiu.

În motivarea contestației la

executare se arată, de contestatori, că au formulat recurs împotriva deciziei

pusă în executare și, în plus, au introdus o acțiune la Judecătoria Sibiu, prin

care au solicitat obligarea intimatului la plata investițiilor efectuate la

imobilul din care se cere evacuarea, precum și instituirea unui drept de

retenție asupra acestuia, până la plata creanței. Ca temei de drept au fost

invocate prevederile art. 401 și urm. C. proc. civ.

Judecătoria Sibiu, prin sentința

civilă nr. 5186 din 11 septembrie 2003, a respins contestația la executare și a

dispus restituirea cauțiunii achitate de contestatori.

Instanța a reținut că nu a fost

făcută dovada unei nelegalități, privind formele de executare. Existența unei

acțiuni civile, privind restituirea contravalorii investițiilor și instituirea

unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea creanței, nu

reprezintă o cauză care să aibă ca și consecință anularea formelor de executare

silită.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat prezentul recurs contestatorii, invocând motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului, este

reiterată starea de fapt a evoluției litigiului, precum și probleme ale

fondului cauzei.

Se susține că oprirea formelor de

executare se impune pentru a se putea realiza creanța împotriva

intimatului-creditor, precum și instituirea unui drept de retenție solicitat

într-un proces ulterior.

Prin încheierea din 12 februarie 2004,

această instanță, aplicând prevederile O.U.G. nr. 58/2003, a admis, în

principiu, recursul. A fixat termen, în ședință publică, pentru dezbaterea

acestuia și în camera de consiliu, pentru stabilirea cauțiunii în cererea de

suspendare a executării.

Datorită amânărilor, din motive

procedurale, ambele cereri (de recurs și de suspendare a executării) au primit

termen la aceeași dată.

Examinând, pe fond, recursul, se

constată că acesta nu este fondat.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., împotriva executării silite însăși, precum și împotriva oricărui act de

executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați în

executare.

Conform art. 403 alin. (1) C. proc.

civ., până la soluționarea contestației la executare se poate suspenda

executarea, dacă se depune o cauțiune.

În urma unui proces de partaj,

imobilul în discuție a fost atribuit intimatului-pârât, D.F., care a fost

obligat la plata unei sulte. Din sentința civilă nr. 5510 din 16 septembrie 2002,

a Judecătoriei Sibiu, rezultă că intimatul-pârât a consemnat la dispoziția

contestatorilor (pârâți în procesul de evacuare) suma de 250.000.000 lei,

reprezentând respectiva sultă.

Existența unui proces privind

pretenții ale contestatorilor pentru investițiile efectuate și instituirea unui

drept de retenție asupra imobilului nu sunt motive suficiente, așa cum corect a

reținut instanța de fond, pentru admiterea contestației la executare.

Eventuala creanță, constituită în

favoarea contestatorilor, poate fi valorificată prin mijloacele reglementate de

prevederile referitoare la executarea silită prevăzută de C. proc. civ.

Se remarcă și faptul că, în fața

acestei instanțe, la termenul prevăzut pentru dezbaterea recursului, aceștia nu

s-au prezentat și nici nu au depus cauțiunea stabilită în vederea examinării

cererii de suspendare, deși au fost legal citați.

Drept urmare, recursul va fi respins,

și, pe cale de consecință, și cererea de suspendare.

Se va admite cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimat, în sumă de 7.097.200

lei, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorii, C.I., C.A., C.G. și C.C.I., împotriva sentinței

civile nr. 5186 din 11 septembrie 2003, a Judecătoriei Sibiu.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de 7.097.200 lei cheltuieli de judecată, către intimatul, D.F.

Respinge cererea de suspendare a

executării, a aceleiași hotărâri, formulată de recurenți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 mai 2004.