ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în
examinare recursul declarat de petiționarul D.P.T. împotriva sentinței penale
nr.5 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău.
Au lipsit: recurentul petiționar D.P.T. și
intimații A.G., S.A. și V.C.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a pus concluzii de respingere a
recursului, ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2632 din 24
iunie 2003 la Curtea de Apel Bacău, petiționarul D.T.P., s-a adresat cu
plângere împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în
dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu nr.5/2003, privind pe
judecătorii A.G., S.A. și V.C.
În motivarea plângerii petiționarul a contestat
soluțiile pronunțate de parchet, constând în exonerarea de răspundere a
numiților judecători care prin soluțiile pronunțate în dosarul nr.6972/2002
i-au adus grave prejudicii intereselor sale.
Curtea de Apel Bacău, prin sentința penală nr.5
din 15 iulie 2003 a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.T.P.
În motivarea acestei hotărâri instanța de apel a
reținut că:
Petiționarul a fost parte în dosarul
nr.6972/2002, soluționat de Judecătoria Bacău, care a avut drept obiect un
partaj succesoral.
În urma probelor administrate, Judecătoria Bacău
a admis în parte și în principiu acțiunea și cererea reconvențională care a
avut ca obiect partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului Afrentoaie
Ioan, dispunând totodată efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea
bunurilor și propuneri de lotizare.
Fiind nemulțumit de modul în care a fost
soluționată cauza de către judecătorie, petiționarul D.P.T. și alți moștenitori
au declarat apel, susținând că în masa succesorală nu au fost cuprinși și un
număr de 80 stupi cu albine.
La data de 4 decembrie 2002, completul de
judecată, format din judecătorii A.G., S.A. și V.C. ca urmare a lipsei părților
la termenul de judecată, a făcut aplicarea dispozițiilor art.242 Cod procedură
civilă, în sensul că a dispus suspendarea judecății, fără însă a observa că una
din părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Adresându-se Parchetului în legătură cu acest
incident petiționarul a solicitat să se constate că cei trei judecători se fac
vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Verificând susținerile petiționarului, Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția din 10 martie 2003 a dispus
neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei judecători, cu motivarea că
aceștia au respectat legea, iar părțile inclusiv petiționarul pot solicita
repunerea cauzei pe rol, conform art.245 Cod procedură civilă.
Față de această situație a concluzionat instanța
de apel, corect apreciată de organul de urmărire penală, plângerea formulată de
petiționarul D.P.T., este neîntemeiată deoarece în mod corect s-a reținut că în
cauză nu există nici o dovadă certă că magistrații se fac vinovați de
săvârșirea unei fapte cu caracter penal, greșeala produsă fiind inerentă unei
activități de judecată, care poate fi reparată prin repunerea cauzei pe rol de
către orice parte interesată, fără ca prin aceasta să i se producă un
prejudiciu major.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
petiționarul D.P.T., pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a
plângerii sale susținând în continuare că cei trei magistrați se fac vinovați
de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, solicitând trimiterea lor în
judecată.
Recursul este nefondat.
Este fără îndoială că în cadrul activității de
judecată cei trei magistrați, prin neobservarea faptului că una din părți, a
solicitat judecarea apelului în lipsă, a făcut aplicarea dispozițiilor art.242
Cod procedură civilă și anume a dispus suspendarea judecării cauzei.
Această eroare în care s-au aflat judecătorii,
nu a avut la bază intenția acestora de a prejudicia sau favoriza pe nici una
din părți și așa cum a arătat și prima instanță poate fi remediată prin
repunerea cauzei pe rol de oricare din părțile interesate.
În consecință, în cauză nedovedindu-se în nici
un fel reaua credință a celor trei magistrați, în mod corect, organul de
urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanța de judecată
respingerea plângerii îndreptată împotriva ordonanței prin care s-a dispus
această măsură.
Pentru motivele arătate urmează a se constata că
recursul declarat de petentul D.P.T. este nefondat și a fi respins ca atare, cu
obligația sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de
soluționarea prezentei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul D.P.T. împotriva sentinței penale
nr.5 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.