ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7521/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul H.S. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța, prin

sentința ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 7474/6620/2003, în

sensul de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 1939 - august 1940 a satisfăcut stagiul militar

obligatoriu și că după aceea, nu s-a mai putut întoarce în localitatea de

domiciliu, respectiv comuna Florești, județul Soroca, deoarece Basarabia fusese

cedată U.R.S.S.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 1869/2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7474/6620/2003,

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada persecuției etnice, în

sensul că nu s-a mai putut întoarce în localitatea de domiciliu, după

satisfacerea stagiului militar, ca urmare cedării Basarabiei, în iunie 1940.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea recursului,

pârâta-recurentă a susținut în esență, că satisfacerea stagiului militar nu

poate fi considerat motiv de persecuție etnică și nici strămutare, în înțelesul

Legii nr. 189/2000.

Analizând recursul formulat, în raport

cu dispozițiile art. 304 – 304

1

C. proc. civ. și cu motivele

invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, „beneficiază de

prevederile legii, persoana persecutată din motive etnice, de regimurile

instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, care a

fost refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate”.

În cauza de față, reclamantul a

făcut dovada că a locuit împreună cu familia sa, în comuna Florești, județul

Soroca, de unde în anul 1939 a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului

militar, până în august 1940.

În iunie 1940, Basarabia a fost

cedată U.R.S.S., motiv pentru care, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au

fost supuși cetățenii români, reclamantul nu s-a mai putut întoarce în

localitatea de domiciliu, așa cum era firesc. De altfel, părinții acestuia au

fost deportați, iar bunurilor lor au fost confiscate. Împrejurările mai sus

reținute au fost dovedite cu acte (livret militar, extrase din registrele

Primăriei comunei Florești și depoziții de martori).

Rezultă, așadar, că nu stagiul

militar a fost invocat ca motiv de persecuție etnică, ci faptul că după

efectuarea acestuia, reclamantul nu s-a mai putut întoarce în localitatea sa de

domiciliu, ca urmare a evenimentelor istorice ce au avut loc după iunie 1940,

respectiv cedarea Basarabiei, U.R.S.S. - ului și instaurarea regimului

stalinist.

Așa fiind, în mod corect instanța de

fond a reținut că reclamantul-intimat beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000,

făcând dovada persecuțiilor etnice la care a fost supus.

În consecință, în raport cu cele mai

sus arătate și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1869 din 10

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.