ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6063/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 8

mai 2003 a Tribunalului Mehedinți a fost respinsă cererea de întreruperea

executării pedepsei formulată de condamnatul

B.I.

ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

B.I. a fost condamnat la pedeapsa de

10 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. S-a mai

reținut că motivele invocate de condamnat (motive medicale) nu justifică

întreruperea executării pedepsei întrucât raportul de expertiză medico-legală

efectuat în cauză concluzionează că afecțiunile de care suferă petiționarul,

pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 286 din 16 iunie 2003, a respins apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea

introductivă și în apel, învederând că se impune întreruperea executării

pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455, raportat la art.

453

1

lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico legale că cel

condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

Raportul de nouă expertiză medico

legală efectuat de I.M.M.L. M.M. București (anterior B.I. a fost supus la două

expertize medico legale de întreruperea executării pedepsei în cadrul

Serviciului de Medicină Legală a județului Mehedinți) a concluzionat că

petiționarul prezintă diagnosticul „personalitate organică toxică și

involutivă”, „status post operator, fimoză strânsă și hernie inghinală”, iar

asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a Direcției

Generale a Penitenciarelor și nu se află în imposibilitate de a executa

pedeapsa, din punct de vedere medical.

În consecință, raportat la actele

aflate în dosar, Curtea constată că dispozițiile art. 455, coroborate cu art. 453

lit. a) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite, așa cum bine au reținut instanța de

fond și cea de apel, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefundat,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din

care Ministerul Justiției va avansa onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 286 din 16 iunie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 decembrie 2003.