ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6063/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 8 mai 2003 a Tribunalului Mehedinți a fost respinsă cererea de întreruperea executării pedepsei formulată de condamnatul B.I. ca nefondată. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: B.I. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. S-a mai reținut că motivele invocate de condamnat (motive medicale) nu justifică întreruperea executării pedepsei întrucât raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză concluzionează că afecțiunile de care suferă petiționarul, pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 286 din 16 iunie 2003, a respins apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea introductivă și în apel, învederând că se impune întreruperea executării pedepsei. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 1 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico legale că cel condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Raportul de nouă expertiză medico legală efectuat de I.M.M.L. M.M. București (anterior B.I.

a fost supus la două expertize medico legale de întreruperea executării pedepsei în cadrul Serviciului de Medicină Legală a județului Mehedinți) a concluzionat că petiționarul prezintă diagnosticul „personalitate organică toxică și involutivă”, „status post operator, fimoză strânsă și hernie inghinală”, iar asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor și nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, din punct de vedere medical. În consecință, raportat la actele aflate în dosar, Curtea constată că dispozițiile art. 455, coroborate cu art. 453 lit. a) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite, așa cum bine au reținut instanța de fond și cea de apel, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefundat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care Ministerul Justiției va avansa onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I., împotriva deciziei penale nr. 286 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2003.