ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 33 din 5 februarie

2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a fost admis

apelul formulat de reclamanta SC G.C. SA și a fost schimbată în parte sentința nr.

333 din 19 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, în sensul obligării

pârâtei și la plata sumelor, reprezentând utilități și penalități de întârziere

în plată.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul formulat de pârâtă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că pârâta SC G.M. SRL București a fost obligată la plata sumei

de 185.672.340 lei daune și penalități pe motivul că nu au fost respectate

prevederile art. 3 și 6 din contractul nr. 777/2000, prin care s-a stabilit

obligația de plată a chiriei pentru spațiul deținut conform contractului.

Întrucât în apel a fost criticată

soluția de respingere a pretențiilor reclamantei pentru plata utilităților și

penalităților de întârziere, au fost completate probele cu înscrisuri și

interogatoriu, din coroborarea cărora s-a ajuns la concluzia că este datorată doar

suma de 863.989 lei utilități și 155.518 lei penalități de întârziere.

În ce privește criticile aduse

soluției de către pârâtă, instanța de apel a reținut că penalitățile au fost

corect calculate, că spațiul a fost primit fără obiecțiuni în folosință și că,

independent de vreo tulburare din partea vreunui terț, suma solicitată cu titlu

de chirie de către reclamantă este datorată așa cum a reținut instanța de fond.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a declarat recurs pârâta, SC G.M. SRL București, prin care a invocat

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în argumentarea căruia recurenta a susținut că i-a fost încălcat

dreptul la apărare, întrucât nu s-a stăruit în prezentarea adresei nr. 24 din

24 februarie 2000, care ar fi dus la respingerea acțiunii.

A mai susținut că instanța de apel a

reținut greșit faptul că chiria este datorată pentru simplul motiv că procesul-verbal

de primire a spațiului a fost semnat fără obiecțiuni din partea terțului.

În fine, au fost ignorate de

instanțe prevederile art. 1420 alin. (3) C. civ., art. 1427 și 1428 C. civ.,

conform cărora locatorul răspunde de pierderea sau reducerea folosinței, chiar

dacă dreptul invocat de terțul evingător nu este confirmat de justiție, singura

condiție de înștiințare în timp util a predării folosinței fiind îndeplinită.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 10

C. proc. civ. – în dezvoltarea căruia s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat

asupra unor probe cum ar fi corespondența purtată de reclamantă cu F.I., că nu

s-a avut în vedere recunoașterea primirii adreselor de către aceasta în

legătură cu tulburarea locațiunii cât și faptul că între reclamantă și terț

exista un litigiu în legătură cu întinderea suprafeței de la parter.

În fine, că SC G.C. SA nu s-a

prevalat de art. 2 din contract și a acceptat rezilierea imediată a

contractului.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat, în fond, respingerea acțiunii.

Intimata, prin întâmpinare, a

considerat că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale, întrucât au reținut

corect situația de fapt conform probelor aflate la dosar.

În ce privește tulburarea posesiei,

intimata a susținut că recurenta avea la îndemână acțiunile posesorii care pot

fi promovate și de către detentorul precar.

Singura înștiințare în legătură cu

tulburarea posesiei, a mai susținut intimata, a fost primită la data de 6

martie 2000.

Curtea, înainte de a examina

criticile aduse hotărârilor pronunțate în cauză, a constatat, potrivit

înscrisului aflat la dosarul de recurs, că părțile au convenit asupra modului de

executare a sumelor cuprinse în titlurile executorii fără să solicite să se ia

act de această „tranzacție”.

Dimpotrivă, recurenta a pus

concluzii în susținerea recursului, așa cum a fost formulat, iar intimata a pus

concluzii de respingere conform susținerilor din întâmpinare.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

prin care intimata a fost înștiințată de tulburarea locațiunii îi revenea

recurentei, întrucât o astfel de adresă trebuia inițiată și trimisă de aceasta.

înștiințarea tulburării posesiei a fost contestată de intimată, singura adresă recunoscută

fiind cea din 6 martie 2000, așa încât instanța de apel a avut în vedere și

aceste susțineri.

și F.I., în legătură cu spațiul de la parter, nu era de natură să înlăture

obligația de plată a chiriei, care îi revenea recurentei, câtă vreme aceasta nu

a denunțat contractul și nici nu a inițiat acțiunile posesorii la care era

îndreptățită, conform art. 1426 C. civ.

răspunde de pierderea sau reducerea folosinței, chiar dacă dreptul invocat nu

este confirmat în justiție, numai că, în cauză, a fost invocată fapta terțului,

nu și faptul exercitării de către terț a unui drept asupra spațiului, chiar

neconfirmat în justiție. În acest caz însă, locatarul, în speță, recurenta, era

în drept să ceară rezilierea contractului precum și daune-interese

locator și terț, în legătură cu spațiul de la parter și nu cu spațiul în

litigiu, nu demonstrează că evicțiunea a fost consumată și nici faptul că

locatorul nu și-a respectat obligația de a nu face asumată prin contract.

prevăzut clauze în legătură cu modul de funcționare a obligației de garanție

contra evicțiunii din partea unui terț, așa încât, mergând la regulile

instituite de Codul civil în materia locațiunii, corect s-a reținut că nu sunt

întrunite cerințele art. 1426 C. civ.

În consecință, întrucât nu sunt

motive de netemeinicie și nelegalitate dintre cele invocate de recurentă, care

să ducă la modificarea deciziei pronunțată în apel, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC G.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 33 A din 5 februarie 2002 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 martie 2004.