ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1140/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 33 din 5 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a fost admis apelul formulat de reclamanta SC G.C. SA și a fost schimbată în parte sentința nr. 333 din 19 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, în sensul obligării pârâtei și la plata sumelor, reprezentând utilități și penalități de întârziere în plată. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pârâta SC G.M. SRL București a fost obligată la plata sumei de 185.672.340 lei daune și penalități pe motivul că nu au fost respectate prevederile art. 3 și 6 din contractul nr. 777/2000, prin care s-a stabilit obligația de plată a chiriei pentru spațiul deținut conform contractului.

Întrucât în apel a fost criticată soluția de respingere a pretențiilor reclamantei pentru plata utilităților și penalităților de întârziere, au fost completate probele cu înscrisuri și interogatoriu, din coroborarea cărora s-a ajuns la concluzia că este datorată doar suma de 863.989 lei utilități și 155.518 lei penalități de întârziere. În ce privește criticile aduse soluției de către pârâtă, instanța de apel a reținut că penalitățile au fost corect calculate, că spațiul a fost primit fără obiecțiuni în folosință și că, independent de vreo tulburare din partea vreunui terț, suma solicitată cu titlu de chirie de către reclamantă este datorată așa cum a reținut instanța de fond. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs pârâta, SC G.M.

SRL București, prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia recurenta a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu s-a stăruit în prezentarea adresei nr. 24 din 24 februarie 2000, care ar fi dus la respingerea acțiunii. A mai susținut că instanța de apel a reținut greșit faptul că chiria este datorată pentru simplul motiv că procesul-verbal de primire a spațiului a fost semnat fără obiecțiuni din partea terțului. În fine, au fost ignorate de instanțe prevederile art. 1420 alin. (3) C. civ., art. 1427 și 1428 C. civ., conform cărora locatorul răspunde de pierderea sau reducerea folosinței, chiar dacă dreptul invocat de terțul evingător nu este confirmat de justiție, singura condiție de înștiințare în timp util a predării folosinței fiind îndeplinită.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. – în dezvoltarea căruia s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe cum ar fi corespondența purtată de reclamantă cu F.I., că nu s-a avut în vedere recunoașterea primirii adreselor de către aceasta în legătură cu tulburarea locațiunii cât și faptul că între reclamantă și terț exista un litigiu în legătură cu întinderea suprafeței de la parter. În fine, că SC G.C. SA nu s-a prevalat de art. 2 din contract și a acceptat rezilierea imediată a contractului. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat, în fond, respingerea acțiunii. Intimata, prin întâmpinare, a considerat că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale, întrucât au reținut corect situația de fapt conform probelor aflate la dosar.

În ce privește tulburarea posesiei, intimata a susținut că recurenta avea la îndemână acțiunile posesorii care pot fi promovate și de către detentorul precar. Singura înștiințare în legătură cu tulburarea posesiei, a mai susținut intimata, a fost primită la data de 6 martie 2000. Curtea, înainte de a examina criticile aduse hotărârilor pronunțate în cauză, a constatat, potrivit înscrisului aflat la dosarul de recurs, că părțile au convenit asupra modului de executare a sumelor cuprinse în titlurile executorii fără să solicite să se ia act de această „tranzacție”. Dimpotrivă, recurenta a pus concluzii în susținerea recursului, așa cum a fost formulat, iar intimata a pus concluzii de respingere conform susținerilor din întâmpinare.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta, SC G.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 33 A din 5 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 martie 2004.