ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 17 iunie 2002, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâta Prefectura județului Călărași solicitând ca aceasta să fie obligată a-i restitui în natură un car cu doi boi, un plug și o grapă, sau, contravaloarea acestora apreciată la suma de 100.000.000 lei. În motivarea cererii acesta a arătat, că bunurile pretinse au intrat în patrimoniul cooperativei agricole în anul 1960 odată cu suprafața de 4,35 ha teren, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în acest sens anexând actul nr. S 560 din 24 mai 2002 al Prefecturii județului Călărași ca răspuns la notificarea adresată de reclamant prin Biroul executori judecătorești Călărași sub nr. 100 din 13 februarie 2002. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Călărași a respins, ca inadmisibilă contestația, prin sentința civilă nr. 1124 din 28 august 2002 reținând în esență, că măsurile reparatorii pentru bunurile solicitate de către contestator, își au izvorul în Legea nr. 18/1991 și nu în Legea nr. 10/2001 care se referă la alt gen de instalații și utilaje, o condiție obligatorie pentru revendicarea unor bunuri mobile potrivit acestei legi fiind aceea ca ele să fi fost preluate odată cu imobilul.

Sentința tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul contestatorului. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. A criticat instanțele, imputându-le că ar fi interpretat greșit dispozițiile legale, întrucât, bunurile a căror restituire a pretins prin acțiune, au fost preluate împreună cu terenul reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, fiind încorporate și înregistrate ca atare, așa încât, în speță ar fi aplicabile prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001. Recursul este neîntemeiat.

În mod corect a reținut instanța de apel, confirmând soluția pronunțată la judecarea fondului, că bunurile solicitate de reclamantul S.A., nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Aceste bunuri care așa cum precizează reclamantul în acțiune au intrat în patrimoniul cooperativei agricole de producție în anul 1960 odată cu terenul agricol, pot face obiectul restituirii în raport cu prevederile art. 27 și art. 29 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Așa fiind, motivele de recurs invocate de reclamant, sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute. În consecință, recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.