ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 17 iunie 2002, reclamantul S.A. a

chemat în judecată pe pârâta Prefectura județului Călărași solicitând ca

aceasta să fie obligată a-i restitui în natură un car cu doi boi, un plug și o

grapă, sau, contravaloarea acestora apreciată la suma de 100.000.000 lei.

În motivarea cererii acesta a

arătat, că bunurile pretinse au intrat în patrimoniul cooperativei agricole în

anul 1960 odată cu suprafața de 4,35 ha teren, pentru care i s-a reconstituit

dreptul de proprietate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991.

În drept și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, în acest sens anexând actul nr. S 560 din 24

mai 2002 al Prefecturii județului Călărași ca răspuns la notificarea adresată

de reclamant prin Biroul executori judecătorești Călărași sub nr. 100 din 13 februarie

2002.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Călărași a respins, ca inadmisibilă contestația, prin sentința

civilă nr. 1124 din 28 august 2002 reținând în esență, că măsurile reparatorii

pentru bunurile solicitate de către contestator, își au izvorul în Legea nr.

18/1991 și nu în Legea nr. 10/2001 care se referă la alt gen de instalații și

utilaje, o condiție obligatorie pentru revendicarea unor bunuri mobile potrivit

acestei legi fiind aceea ca ele să fi fost preluate odată cu imobilul.

Sentința tribunalului a fost

confirmată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin

decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

contestatorului.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

A criticat instanțele, imputându-le

că ar fi interpretat greșit dispozițiile legale, întrucât, bunurile a căror

restituire a pretins prin acțiune, au fost preluate împreună cu terenul

reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, fiind încorporate și înregistrate ca

atare, așa încât, în speță ar fi aplicabile prevederile art. 6 din Legea nr.

10/2001.

Recursul este neîntemeiat.

În mod corect a reținut instanța de

apel, confirmând soluția pronunțată la judecarea fondului, că bunurile

solicitate de reclamantul S.A., nu se încadrează în categoria celor prevăzute

de art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Aceste bunuri care așa cum precizează

reclamantul în acțiune au intrat în patrimoniul cooperativei agricole de

producție în anul 1960 odată cu terenul agricol, pot face obiectul restituirii

în raport cu prevederile art. 27 și art. 29 din Legea fondului funciar nr.

18/1991.

Așa fiind, motivele de recurs

invocate de reclamant, sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.

În consecință, recursul urmează a se

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 1 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.