ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1623/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 442 din 4

septembrie 2002, Tribunalul Dolj, în baza dispozițiilor art. 44 alin. (2) C.

pen., a achitat pe inculpatul C.M., pentru infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu aplicarea art.

73 lit. b) din același cod și a art. 61 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 alin.

(2) C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.

Pe latură civilă, s-a luat act că în

cauză nu a existat constituire de parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dolj, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 73 lit. b) din același cod.

Actul de inculpare a reținut că la

data de 20 mai 2001, în apropierea locuinței sale din municipiul Craiova,

inculpatul, căruia fratele său C.I. îi transmisese că S.M. este supărat că el,

după ce avusese relații intime cu o prostituată, o luase pentru a o determina

să „lucreze” în folosul lui, deși într-un prim moment diferendul dintre ei

fusese aplanat, întrucât S.M. s-a supărat și l-a injuriat și amenințat cu

moartea, atunci când, acesta i-a spart geamurile casei, el, însoțit de mai

multe rude, au mers în stradă pentru a se întâlni cu grupul lui S.M.

Aici, S.M., agresiv, i-a cerut

inculpatului să-și ceară iertare în genunchi, el întărindu-și solicitarea prin

scoaterea de sub haine, a unei săbii și a unui briceag cu lamă rabatabilă.

Derutat și timorat, inculpatul a

fugit într-un părculeț din apropiere, urmat fiind însă de S.M. Imediat, cei doi

au fost urmați și de alte persoane din grupurile lor.

La un moment dat, inculpatul a

sesizat că S.M. îl va lovi și a parat gestul, ceea ce l-a determinat pe S.M. să

scape din mână cuțitul. Imediat, inculpatul a luat de jos cuțitul, a fugit și

când S.M. și grupul său l-au ajuns din urmă, S.M., încercând să-l lovească cu

sabia, aceasta l-a nimerit pe S.F. care s-a prăbușit la pământ. În continuare,

S.M. a încercat din nou să-l lovească cu sabia pe inculpat, lovitura

îndreptându-se însă în asfalt. Întrucât S.M. s-a dezechilibrat și s-a aplecat,

inculpatul l-a lovit cu cuțitul în spate, intensitatea loviturii făcând victima

să se prăbușească la pământ, în scurt timp ea decedând.

Raportul medico-legal de autopsie a

înscris că moartea lui S.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne,

consecință a plăgii tăiată-înțepată a hemitoracelui stâng, cu interesarea

plămânului stâng și a arterei pulmonare, leziunea fiind produsă de un corp

tăietor-înțepător. S-a mai reținut că victima a recepționat lovitura în poziția

aplecată înainte.

Instanța a reținut că în faza

urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, pe care însă a motivat-o ca fiind răspuns la atitudinea

deosebit de violentă a victimei și a faptului că a fost urmărit de aceasta pe o

distanță de aproximativ 200 m, iar obiectul pe care victima îl avea în mână și

cu care îl amenința era o sabie de mari dimensiuni pe care atacatorul o ținea

cu ambele mâini tocmai pentru a-și atinge scopul propus, acela de a-l ucide.

Totodată, s-a mai reținut că deși

s-a exercitat rol activ pentru a fi ascultați la cercetarea judecătorească

martorii audiați la urmărirea penală, singurul care s-a prezentat în instanță a

fost martorul ocular C.I., fratele inculpatului, acesta relatând că dacă

inculpatul nu ar fi lovit victima cu cuțitul, el ar fi fost cel ucis pentru că

S.M. a încercat să lovească de mai multe ori cu sabia.

Referitor la vinovăția inculpatului,

instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile legitimei apărări

menționate în art. 44 alin. (2) C. pen., în sensul că inculpatul a acționat

pentru a înlătura un atac material direct, imediat, și care îl punea în pericol

grav.

Instanța a mai reținut că din

desfășurarea faptelor atacul a fost și injust.

Împotriva sentinței, a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, motivul invocat fiind nelegala reținere

a legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 207 din 13

mai 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

parchet, instanța reținând că inculpatul a acționat în stare de legitimă

apărare, atacul victimei împotriva lui fiind în curs de desfășurare și

punându-i viața în primejdie.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel, au declarat recursuri partea vătămată S.I. și Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

Partea vătămată nu a motivat în

scris și nici oral, recursul declarat.

Asupra acestei căi de atac, sunt de

reținut următoarele:

Potrivit art. 385

1

alin.

ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora

persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului. Persoanele

prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel

chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost

modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Din examinarea lucrărilor cauzei

prin prisma acestei dispoziții procedural penale, se reține că partea vătămată

S.I., tatăl victimei S.M., nu a declarat apel împotriva sentinței primei

instanțe și hotărârea pronunțată de instanța de apel, iar apelul declarat numai

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj nu a modificat soluția din sentință.

Pentru considerentul expus, recursul

declarat de partea vătămată fiind inadmisibil, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova este fondat.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen.,

este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura

un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia

și care pune în pericol grav persoana celui atacat.

În cauză, în desfășurarea

evenimentelor, inculpatul s-a aflat în fața unui atac material, direct, imediat

și injust, dar, după ce victima a scăpat din mână cuțitul, l-a luat el și, mai

departe, când aceeași victimă, încercând să-l lovească cu sabia, aceasta a

izbit asfaltul și corpul atacatorului s-a curbat în direcția spre în față, cu

același cuțit luat în condițiile arătate, inculpatul a aplicat, în spatele

victimei, lovitura mortală. Astfel, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.

44 C. pen., deoarece, în acel moment, atacul victimei încetase de a fi imediat

(iminent sau în curs de desfășurare); în schimb, există circumstanța atenuantă

a provocării, întrucât amenințarea inculpatului, cu cuțitul (inițial) și pe

urmă cu sabia, de către victimă, a fost de natură să producă acestuia o

puternică tulburare, sub stăpânirea căreia a comis fapta.

În sensul celor arătate, sunt

declarațiile constante ale martorului ocular C.I., zis T., declarații date la

urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.

Având în vedere situația de fapt

astfel cum rezultă din proba detaliată, inculpatul a săvârșit infracțiunea de

omor calificat în condițiile existenței provocării, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen.

În ce privește pedeapsa, în

conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., se apreciază că 5 ani închisoare reflectă pericolul social ridicat al

faptei, dar și împrejurările în care aceasta a fost comisă, sens în care

inculpatului i se reține și circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de

art. 73 lit. b) și, de asemenea, conduita sa pe parcursul desfășurării

procesului penal, el recunoscând comiterea faptei, astfel că îi sunt aplicabile

și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a), cu referire la alin. penultim C.

pen.

Executarea pedepsei în regim de

privare de libertate va fi în măsură să realizeze și scopul pedepsei, prevăzut

în art. 52 C. pen., respectiv prevenția generală și specială.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova fiind fondat,

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi

admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 207

din 13 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.M.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 442 din 4 septembrie 2002 a Tribunalului Dolj cu privire la

dispoziția de achitare a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 61 alin. (2) din același cod.

În baza art. 174, raportat la art.

175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., cu referire la alin. penultim al acestui din urmă text, condamnă pe

inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71

și ale art. 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 mai 2001,

până la punerea efectivă în libertate.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de partea vătămată S.I. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenta parte vătămată

S.I. la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, iar pe inculpatul C.M. la plata sumei de 5.000.000 lei, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat, ocazionate la urmărirea penală și la

instanțele de judecată, din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2004.