ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1766/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 206/ F din

10 decembrie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 1371/2003, inculpatul M.G. a

fost condamnat, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor

deosebit de grav, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă principală de 12 ani

închisoare și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata a 7 ani.

S-a revocat beneficiul liberării

condiționate conform art. 61 C. pen., și restul de pedeapsă de 2174 zile, rămas

din pedeapsa de 18 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 8 din 25

aprilie 1990 de Tribunalul Neamț), s-a contopit cu pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, urmând a se executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și

7 ani interzicerea unor drepturi.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 – art. 64 C. pen.

S-a prelungit durata măsurii

preventive a arestării și s-a dedus la zi, din pedeapsa aplicată.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat toporul, iar inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile

către C.A.S. Iași (spitalizare) și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 14 ianuarie 2002,

inculpatul și partea vătămată, consăteni, au băut împreună la barul din comună.

La plecare inculpatul băut a luat bicicleta părții vătămate. Partea vătămată

aflând despre această posibilitate, s-a dus acasă la inculpat unde a fost

invitat de acesta să intre în casă pentru a bea să se împace. Dată fiind starea

în care cei doi se aflau, s-au luat din nou la ceartă și atunci inculpatul l-a

lovit pe partea vătămată în cap, cu un topor de 3-4 ori. Internat în spital a

doua zi, partea vătămată a supraviețuit dar a avut de suferit 45, 50 de zile de

îngrijiri medicale pentru fractura fronto-parietală stângă, cu înfundare ce i-a

fost cauzată de lovituri.

Inculpatul a recunoscut fapta, dar

nu și că instrumentul vulnerant folosit, a fost toporul.

Probele administrate și anume:

declarațiile părții vătămate, ale martorilor R.C. și V.P.G. și în special

certificatul medico-legal au confirmat situația de fapt așa cum a fost reținută

și înfățișată mai sus.

Deși medicii au apreciat că lovitura

nu a pus în primejdie viața părții vătămate, instanța de fond a constatat

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor, dat fiind

instrumentul folosit apt să producă moartea, cât și zona lezată, capul și

numărul loviturilor.

Întrucât recurentul mai fusese

condamnat pentru omor, încadrarea juridică s-a făcut în omor deosebit de grav,

pentru care a fost condamnat.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia penală nr. 18, pronunțată la data de 20 ianuarie 2004, în dosarul

penal nr. 312/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat,

deducând prevenția la zi și obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

În considerente s-a arătat că

pedeapsa aplicată are un cuantum corespunzător cu gravitatea faptei și

periculozitatea inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri sub aspectul

temeiniciei, considerând prea aspră pedeapsa aplicată și solicitând reducerea

ei

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen.)].

Înalta Curte examinând hotărârea

atacată și sentința pronunțată în fond, în raport de motivul de casare invocat

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Deși inculpatul a criticat pedeapsa

aplicată pentru asprimea ei, din analiza probelor dosarului și lecturarea

textului art. 72 C. pen., se poate observa că instanțele au procedat corect.

Pedeapsa de 12 ani închisoare se înscrie în limitele special prevăzute pentru

infracțiunea comisă și este evidentă respectarea criteriilor din art. 72 C. pen.

Inculpatul nu este un simplu recidivist, el se află în starea de recidivă

specială, după comiterea unui omor.

Tulburarea organică de personalitate

pe fond etilic pe care o prezintă, nu i-a afectat discernământul, dar îl face

și mai periculos.

Iată de ce, pedeapsa de 12 ani

închisoare implicând o durată mai mare pentru privarea de libertate, în cazul

de față, corespunde scopului educativ, dar și punitiv al pedepsei, realizând

totodată o prevenție generală.

Sunt considerentele pentru care

recurentul fiind nefondat, urmează a fi respins, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., menținându-se

hotărârile care sunt legale și temeinice.

În conformitate cu dispozițiile art.

88 C. pen., se va deduce prevenția la zi.

Fiind în culpă procesuală,

inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, incluzând

onorariul avocatului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 18 din 20 ianuarie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 31 martie

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 martie 2004.