ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2867/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 25 februarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.A. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că, în raport de dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în cauză, nu s-au relevat împrejurări speciale, care să conducă la consecințe grave, pentru condamnat sau familia acestuia, prin nelăsarea condamnatului, în libertate. Apelul declarat de inculpatul petiționar, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 196 din 19 aprilie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.A.

pentru netemeinicie, constând în greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul este nefondat. Analiza actelor din dosar arată că, în speță, în mod corect, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale, care ar periclita grav pe condamnat sau familia acestuia, în condițiile în care nu s-ar întrerupe pedeapsa, la care a fost condamnat, pe perioada solicitată. Astfel, apelantul a fost condamnat la pedeapsa detenției pe viață, prin sentința penală nr. 15 din 1 iulie 1991 a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 81/1993 a Curții Supreme de Justiție. Ancheta socială, efectuată în cauză a concluzionat că mama condamnatului locuiește împreună cu familia celuilalt fiu al ei, care o îngrijește la nevoie, aceasta neavând probleme deosebite de sănătate.

Toate aceste circumstanțe au fost apreciate corect de către instanța de fond, care a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru întreruperea executării pedepsei, lucru, constatat și de instanța de control judiciar, care a menținut hotărârea, respingând apelul. Față de cele arătate, rezultând că recursul de față nu este fondat, Curtea va trebui să-l privească și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea făcută din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A., împotriva deciziei penale nr. 196 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2003.