ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2867/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177 din 25

februarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul B.A.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a constatat că, în raport de dispozițiile art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., în cauză, nu s-au relevat împrejurări speciale, care

să conducă la consecințe grave, pentru condamnat sau familia acestuia, prin

nelăsarea condamnatului, în libertate.

Apelul declarat de inculpatul

petiționar, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca nefondat, de către

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 196 din 19 aprilie

2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.A. pentru netemeinicie, constând

în greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analiza actelor din dosar arată că,

în speță, în mod corect, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada unor împrejurări

speciale, care ar periclita grav pe condamnat sau familia acestuia, în

condițiile în care nu s-ar întrerupe pedeapsa, la care a fost condamnat, pe

perioada solicitată.

Astfel, apelantul a fost condamnat

la pedeapsa detenției pe viață, prin sentința penală nr. 15 din 1 iulie 1991 a

Tribunalului Covasna, rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 81/1993 a

Curții Supreme de Justiție.

Ancheta socială, efectuată în cauză

a concluzionat că mama condamnatului locuiește împreună cu familia celuilalt

fiu al ei, care o îngrijește la nevoie, aceasta neavând probleme deosebite de

sănătate.

Toate aceste circumstanțe au fost

apreciate corect de către instanța de fond, care a considerat că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru întreruperea executării

pedepsei, lucru, constatat și de instanța de control judiciar, care a menținut

hotărârea, respingând apelul.

Față de cele arătate, rezultând că

recursul de față nu este fondat, Curtea va trebui să-l privească și să-l

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru

apărarea făcută din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.A., împotriva deciziei penale nr. 196 din 10 aprilie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iunie 2003.