ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3491/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 decembrie 1998, reclamantul P.M., cetățean italian, prin mandatar D.O.L., cetățean italian, a cerut, în calitate de asociat – deținând 99% din capitalul social – și administrator al SC B.R.C.B. SRL Târgoviște, excluderea asociației SC H.C.I. SA București, ce deține 1% din capitalul social. În motivarea cererii, s-a invocat art. 217 din Legea nr. 31/1990, pârâta producând fraude și grave prejudicii în patrimoniul societății. Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința 1016 din 23 decembrie 1999, a admis cererea, dispunând excluderea din SC B.R.C.B.

SRL Târgoviște a asociației SC H.C.I. SA București. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că pârâta a încălcat prevederile art. 82 din Legea nr. 31/1990, participând, ca asociat, în alte societăți concurente, cu același obiect de activitate. Că, prin manopere frauduloase, a prejudiciat patrimoniul societății, întrebuințând bunurile acesteia în folos propriu. Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând, în principal, că greșit s-a reținut trecerea în patrimoniul său a unor bunuri, utilaje și mașini, în valoare de cca. 2 miliarde lei, întrucât, în realitate, între părți a intervenit un proces-verbal de compensare a unor datorii ale reclamantei și că nu s-a făcut dovada prejudicierii reclamantei prin asocierea la alte societăți.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 973 din 1 noiembrie 2000, a respins apelul pârâtei ca nefondat. S-a reținut de către instanța de apel că măsura excluderii pârâtei este legală, încadrându-se în prevederile art. 217 din Legea nr. 31/1990, din probatoriile administrate rezultând neîndoios că pârâta a produs fraude în două societăți. Astfel, compensarea unor pretinse datorii ale reclamantei nu-și avea temei, întrucât protocolul nr. 50 din 4 noiembrie 1996 a fost anulat de instanțe, astfel că însușirea unui activ de 8 miliarde lei este fără temei frauduloasă. Că între părți sunt neînțelegeri grave, suspiciuni privind modalitatea de desfășurare a activității societății.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, invocând, pentru primul motiv, art. 304 pct. 5 C. proc. civ., și anume, nelegalitatea hotărârii de fond prin faptul că s-a pronunțat de un judecător ce avea obligația să se abțină. Recurenta, în ședința de astăzi, a declarat că nu mai înțelege să susțină acest motiv de recurs, astfel că nu mai este cazul analizării acestuia. Al doilea motiv de recurs s-a întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în aplicarea greșită a legii. În susținerea criticilor, recurenta arată că situația de fapt, reținută de instanțe, este eronată, întrucât validitatea protocolului din 4 noiembrie 1996 este, implicit, confirmată printr-o hotărâre a Curții de Apel Ploiești, decizia nr. 452 din 9 mai 2000, prin care s-a hotărât predarea de către reclamantă a bunurilor din acest protocol.

Pe de altă parte, nu s-a probat faptul că asocierea la alte societăți – SC M. SA – ar fi prejudiciat interesele reclamantei. Recursul susținut este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Cererea reclamantei, privind excluderea pârâtei din societate, s-a întemeiat pe prevederile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990. Recurenta invocă, în motivul doi de recurs, aplicarea greșită a legii, fără să precizeze, în concret, ce anume reproșează instanței de apel sub acest aspect. Criticile recurentei privesc situații de fapt, asupra cărora instanța de recurs nu are a le analiza față de motivele de recurs, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Aplicarea de către instanța de apel a art. 217 din Legea nr. 31/1990, privind excluderea asociaților din societățile de persoane, în speță, societate cu răspundere limitată, s-a făcut corect față de situația de fapt, analizată la fond și apel, din care a rezultat lipsa încrederii reciproce între asociați, condiție esențială față de caracterul societății, neînțelegerile grave, fraudarea, prejudicierea patrimoniului societății, din probatoriul administrat și expertizele contabile efectuate în dosarul penal, privind pe asociații pârâtei. Ca urmare, măsura de excludere a pârâtei-recurente a fost pe deplin justificată, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H.C.I. SA București împotriva deciziei nr. 973 din 1 noiembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.