ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2776/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 111 din 29
ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,
cererea condamnatului U.S.G. privind întreruperea executării pedepsei de 10 ani
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 472/2002 a Tribunalului
București, secția a II-a penală.
Condamnatul a fost obligat la
300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că din referatul de anchetă socială, efectuat în cauză, în
dovedirea motivelor invocate în cererea formulată, rezultă că petentul a locuit
într-un imobil format din două camere, iar prin căsătoria sa cu S.T. au
rezultat 5 copii, din care 3 sunt minori, aflați în îngrijirea mamei, după ce a
intervenit divorțul.
Din aceeași anchetă socială mai
rezultă că sora petentului este căsătorită, iar soțul acesteia obține venituri
de 2.000.000 lei.
Ca urmare, instanța a apreciat ca
nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnat
și întemeiată pe dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.
pen., întrucât petiționarul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări
speciale din cauza cărora executarea, în continuare, a pedepsei ar avea
consecințe grave pentru el sau familia sa.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel condamnatul, considerând că față de referatul de anchetă socială,
depus la dosarul cauzei, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în art.
453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării
pedepsei.
Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, prin decizia penală nr. 191/ A din 17 martie 2004, a respins, ca
nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la plata către stat a cheltuielilor
judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs condamnatul U.S.G., reiterând motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 455, cu referire la
art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când
din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea
consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care a lucrat. În
acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură
dată.
Din ancheta socială efectuată în
cauză, nu au rezultat motive care să conducă la întreruperea executării
pedepsei, astfel că, în mod corect, cele două instanțe au apreciat că nu sunt
împrejurări speciale ce ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Neexistând alte motive de recurs
care ar putea fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat, recursul
declarat de condamnat.
Urmează a obliga pe recurent la
plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru
apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul U.S.G. împotriva deciziei penale nr. 191/ A din 17
martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească
statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000
lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
21 mai 2004.