ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3641/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 iulie 2002, reclamantul G.L., domiciliat în orașul Gheorghieni, arhivar registrator în cadrul Tribunalului Harghita, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Harghita, solicitând să fie obligați a-i restitui suma de 2.256.306 lei, actualizată potrivit O.G. nr. 9/2000 privind regimul dobânzilor legale, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7 % din veniturile brute de natură salarială reținută ilegal. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i-a fost reținută greșit din salariu suma menționată mai sus, deoarece în funcția pe care o deține, potrivit art. 99 alin. (1) și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și H.G.

nr. 409/1998, beneficiază de gratuitate, în ce privește asistența medicală, medicamente și proteze. Pârâtul Ministerul Justiției a invocat, în principal, lipsa calității procesuale pasive, excepție însușită și de pârâtul Tribunalul Harghita. A solicitat chemarea în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., referindu-se la prevederile Legii nr. 145/1997 în baza cărora a reținut și virat sumele reprezentând 7 % din salariile brute ale angajaților cu titlu de contribuție la fondul de sănătate. Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1021 din 14 august 2002, a admis atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție, obligând C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantului, în locul pârâților, suma de 2.256.306 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7 % lunar începând cu luna ianuarie 2000 până în martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculată conform O.G.

nr. 9/2000 de la data reținerii lunare a sumei până la data plății integrale a datoriei. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâți. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia nr. 924/R din 8 noiembrie 2002, a confirmat sentința tribunalului, prin respingerea apelurilor declarate în cauză de către pârâtul Ministerul Justiției și chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Ambele instanțe au reținut, în esență, că beneficiul asistenței medicale gratuite, prevăzut, pentru magistrații în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum și pentru soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, în art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu este condiționat de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, că modificarea intervenită în materie prin inserarea acestei condiții se referă la o perioadă ulterioară celei menționate în acțiune.

Considerând că, prin hotărârile pronunțate în cauză a fost încălcată esențial legea, ceea ce a condus la o soluționare greșită pe fond a litigiului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, solicitând casarea acestora și, pe fond, respingerea acțiunii. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. Art. 4 din aceeași lege (intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1998) prevede că sunt supuse în mod obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: a) cetățenii români cu domiciliul în țară; b) cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România.

În alin. (2) al aceluiași articol se prevede obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurările sociale de sănătate. Prevederile legale din legea specială în materie de asigurări sociale de sănătate enunțate mai sus au valoare de principiu.

Aceeași lege, în art. 6, enumeră patru categorii de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției (copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii fără venituri proprii aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994, art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensie.

În art. 55 din lege sunt prevăzute categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, în situația în care: - satisfac serviciul militar în termen; - se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 6 ani; - execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; - fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind ajutorul social. Art. 52 din lege stabilește în sarcina persoanelor asigurate, cu excepția categoriilor menționate prin art. 6 și art. 55, obligația de a plăti lunar, pentru asigurările sociale de sănătate, o contribuție bănească de 7 % din venitul brut.

Magistrații în activitate sau pensionari, personalul auxiliar de specialitate, precum și soțul, soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiari de asistență medicală gratuită, de medicamente și proteze conform art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările intervenite la 30 septembrie 1997 nu se regăsesc în categoria persoanelor scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate prin art. 6 și art. 55 din legea specială. Aceleași texte din Legea nr. 92/1992, republicată au prevăzut că toate condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor personalului menționat, din care face parte și reclamantul din speță, vor fi stabilite prin Hotărâre de Guvern.

Această hotărâre a fost într-adevăr emisă la 2 iulie 1998 și poartă nr. 409, fiind publicată în M. Of. nr. 275 din 23 iulie 1998. În art. 5 al acestei hotărâri se prevede că „în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei hotărâri, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicarea acesteia”. Normele comune emise în 26 mai 1999 poartă nr. 318/F B/64/8071/C/1999. La pct. 6 I din aceste norme se prevede că personalul în discuție beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuția anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Concluzia ce se desprinde din considerentele prezentate mai sus este că, în ce privește pe magistrații în activitate și cei pensionari, personalul auxiliar de specialitate, beneficiari de asistență medicală gratuită, de medicamente și proteze conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, republicată în anul 1997, contribuția pentru asigurările de sănătate de 7 % din venitul brut lunar este obligatorie, aceștia nefigurând în categoria celor scutiți prin legea specială, că, sub acest aspect, nu există nici o contradicție între Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și Legea de organizare judecătorească în vigoare. În raport de cele reținute, evident, atât sentința tribunalului cât și decizia instanței de apel prin care acțiunea a fost admisă sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, impunându-se casarea lor.

În consecință, recursul în anulare declarat în cauză urmează să fie admis în sensul casării hotărârilor și respingerii atât a acțiunii reclamantului cât și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 924/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș și a sentinței civile nr. 1021 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.