ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2427/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

C.V. a contestat în temeiul art. 399-401 C. proc. civ. și art. 124-126 din O.G. nr. 61/2002 executarea începută de D.G.F.P.S. Dâmbovița prin somația 618/2003 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se îndrepte titlul executoriu în sensul că penalitățile datorate sunt în sumă de 382.507 lei și nu de 2.515.638 lei.

În motivarea contestației se susține că la data de 26 iulie 2003 i s-a comunicat somația 618/2003 în care se menționează că impozitul pe venitul global este de 2.515.638 lei, deși acesta a fost achitat în integralitate rămânând un rest de 382.507 lei penalități de întârziere, astfel că nu se justifică executarea creanței bugetare în sumă de 2.515.638 lei.

Judecătoria Târgoviște prin sentința 2795 din 11 septembrie 2003 a respins contestația la titlu formulată de C.V. pe considerentul că procedura prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001 privind soluționarea acestor contestații împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau impunere ale Ministerului Finanțelor Publice nu a fost urmată de contestatoarea C.V. și că apărările de fond împotriva titlului executoriu nu puteau fi formulate pe calea contestației vizând incidentele la executare.

Instanța a respins și cererea formulată de D.G.F.P.S. Dâmbovița în temeiul art. 130 pct. 3 din O.G. nr. 61/2002, pe considerentul că textul de referință nu este incident deoarece nefiind solicitată de către contestatoare suspendarea executării nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unei pagube cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existența relei credințe în formularea contestației de către C.V.

Împotriva sentinței a declarat recurs C.V. motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În opinia recurentei-contestatoare instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiunilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001 și art. 124-126 din O.G. nr. 61/2002, deoarece procedura invocată de instanță vizează modalitatea în care organele Ministerului de Finanțe efectuează controale și constată nereguli consemnate în procesele-verbale de control. Or, textul de lege al art. 124 și urm. din O.G. nr. 61/2002 vizează contestațiile împotriva executării silite, situație diferită de aceea care face obiectul procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001 deoarece vizează titlul executoriu dacă acesta nu este emis de instanță și dacă nu există o altă procedură.

Raportat la soluția pronunțată în cauză, la actele dosarului și motivele de nelegalitate ale sentinței formulate de contestatoarea-recurentă, se constată că prezentul recurs este nefondat.

O.G. nr. 61/2002 instituie în art. 124 atât contestația incidentă la executare, în cazul încălcării ordonanței de către organele de executare ori în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii cât și contestația împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care titlul nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanța competentă să se pronunțe asupra acestuia.

Contestația incidentă se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului de executare, judecându-se în procedură de urgență, în timp ce contestația împotriva măsurilor dispuse prin acte de control sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, deci asupra titlului se judecă după procedura prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001.

În speță, recurenta C.V. nu contestă pur și simplu executarea ci modul de calcul al creanței bugetare pentru care s-a emis titlul, în temeiul prevederilor art. 124 alin. (2) din O.G. nr. 61/2003, deci titlul executor, care presupune incidența O.U.G. nr. 13/2001, Contestația formulată în condițiile acestei ordonanțe sunt căi administrative de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea după caz a impozitelor, taxelor, datoriei vamale, contribuțiile la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților ori a altor sume constatate sau aplicate, precum și a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanțelor Publice abilitate potrivit legii, să efectueze actele de control sau impunere.

Or, în această situație, reclamanta nu putea uza de contestația prevăzută de alin. (1) art. 124 coroborat cu art. 387 C. proc. civ. și art. 399 C. proc. civ., ci avea la dispoziție o altă cale de atac împotriva modului în care au fost calculate majorările și penalitățile de întârziere și anume O.U.G. nr. 13/2001, așa cum a reținut instanța de fond.

În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit s-a reținut că în cauză trebuia urmată procedura prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001.

Această critică nu este întemeiată de vreme ce procesul-verbal de control efectuat de organele Ministerului Finanțelor reprezintă titlu executor în sensul O.G. nr. 61/2002, iar în contestație s-au adus critici asupra modului de calcul a impozitului pe venit or al majorărilor și penalităților prevăzut în titlu.

De altfel în chiar motivul 5 de recurs, petenta se referă la condițiile în care se poate face contestație împotriva titlului, prevăzută de alin. (2) al art. 124, dar nu putem să nu observăm că aceasta le dă o interpretare distorsionată recunoscând însă în final că cele două proceduri nu pot fi asimilate.

Având în vedere aceste aspecte care evidențiază netemeinicia criticilor formulate de contestatoarea C.A. în recursul declarat, acesta din urmă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de contestatoarea C.V. împotriva sentinței civile 2795 din 11 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgoviște, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.