ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4948/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iunie 1999 pe rolul Judecătoriei Galați reclamanta C.L. a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului Galați și Regia Generală de Gaze Galați, revendicând imobilul situat în Galați, și solicitând ca acesta să-i fie retrocedat în natură. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a aparținut numitei C.C., care l-a lăsat ca moștenire, fiului ei, C.M., soțul reclamantei. C.M. a decedat în anul 1985, reclamanta fiind unica sa moștenitoare. În anul 1949 autoritățile comuniste au trecut imobilul abuziv în proprietatea statului, acesta fiind ocupat în prezent de pârâta Regia de Gaze Galați, cu încălcarea evidentă a dispozițiilor art. 480 C. civ.

Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 3471 din 17 aprilie 2000 a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că reclamanta trebuia să formuleze nu o cerere în revendicare ci o solicitare întemeiată pe prevederile Legii nr. 112/1995. Cum pe parcursul soluționării cauzei, la 1 iulie 1999 reclamanta a decedat, apelul împotriva sentinței a fost declarat de numitul R.V. în calitatea sa de unic moștenitor (legatar universal – certificat nr. 11 din 20 iulie 1999). Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr. 1067 din 17 octombrie 2001 a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, stabilind că față de valoarea obiectului acțiunii, peste 2 miliarde cauza în fond, iar prin sentința nr. 154 din 15 martie 2002 a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active.

Tribunalul a motivat că „reclamanta nu a ținut seama că în materie succesorală nu operează reprezentarea între soți”, ceea ce înseamnă că aceasta nu avea calitatea de a-l reprezenta pe soțul său predecedat. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 72 din 16 octombrie 2002, a respins, cu o motivare similară, apelul reclamantului R.V. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și susținând că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei C.L. Recursul este fondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă în mod incontestabil că: - imobilul în litigiu a fost dobândit în anul 1902 de numita C.C; - aceasta a decedat la 21 septembrie 1955, lăsând ca unic moștenitor pe fiul său, C.M.; - C.M.

a decedat la 23 februarie 1985, lăsând ca unică moștenitoare pe reclamanta C.L.; - R.V. este unicul moștenitor al numitei C.L. Este deci evident că în cauză nu se pune măcar problema reprezentării succesorale, reclamanta venind la moștenire în nume propriu, ca unică succesoare a soțului său. Cum cauza a fost soluționată, vădit greșit, pe excepție, Curtea va admite recursul și în baza dispozițiilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va casa ambele hotărâri și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond Tribunalului Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei civile nr. 72 A din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 154 F din 15 martie 2002 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2004.