ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1958/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1024/2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a luat în discuție din oficiu temeinicia arestării preventive a inculpatului F.S.M. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen. temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a acestuia. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri pe care nu l-a motivat în scris.

Recurentul a fost asistat de avocat, care și-a întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. A susținut că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că prin sentința penală nr. 132 din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 285 zile rămas neexecutat din pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.2860/2001 a Judecătoriei sector 5 București, rest ce a fost contopit în pedeapsa de 5 ani închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel București. Verificând motivul de recurs invocat de către inculpat, Curtea consideră că acesta nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 160 2 C. proc. pen. în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. În conformitate cu dispozițiile art.160 b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispun menținerea acesteia. Cum în cauză temeiul arestării îl constituie cel din dispozițiile art. 148 lit. h), b) și f) C. proc.

pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive de impune în continuare, având în vedere și faptul că până în momentul de față nu au apărut alte împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri. În consecință, conform dispozițiilor art 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge recursul ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.S.M. împotriva încheierii din 23 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 1024/2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2004.