ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1958/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 23 martie 2004 pronunțată în dosarul  nr. 1024/2004 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală s-a luat în discuție din oficiu temeinicia

arestării preventive a inculpatului

F.S.M.

S-a

apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen. temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

subzistă și în raport cu faza procesuală în  care se află cauza, se impune

privarea de libertate în continuare a  inculpatului, astfel că s-a dispus

menținerea stării de arest a acestuia.

Inculpatul

a declarat recurs împotriva  acestei încheieri pe care nu l-a motivat în scris.

Recurentul

a fost asistat de avocat, care și-a întemeiat recursul pe cazul de casare

prevăzut de  art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. A susținut

că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în  vedere la luarea măsurii

arestării preventive.

Curtea

verificând actele și lucrările  dosarului constată că prin sentința penală nr. 132

din 30 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a

fost condamnat la pedeapsa de 5 ani  închisoare pentru săvârșirea  infracțiunii

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c)   cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen. Conform art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată

pentru  restul de pedeapsă de 285 zile rămas neexecutat din pedeapsa  stabilită

prin sentința penală nr.2860/2001 a Judecătoriei sector 5  București, rest ce a

fost contopit în pedeapsa de 5 ani închisoare.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curții

de Apel București.

Verificând

motivul de recurs invocat de către  inculpat, Curtea consideră că acesta nu

este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

2

C. proc. pen. în  cursul judecății instanța

verifică periodic legalitatea  și temeinicia arestării preventive.

În

conformitate cu dispozițiile art.160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă

instanța constată că  temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun

în continuare  privarea de libertate a inculpatului  sau că există temeiuri noi

care justifică  această măsură dispun menținerea acesteia.

Cum în

cauză temeiul arestării îl  constituie  cel din dispozițiile art. 148 lit. h),

b) și f) C. proc. pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății s-a

stabilit vinovăția inculpatului, urmează a  se constata, așa cum în mod corect

a reținut și  instanța de apel, că menținerea arestării preventive de impune în

continuare, având în vedere  și faptul că până în momentul de față nu au

apărut alte împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri.

În

consecință, conform dispozițiilor art 385

15

pct.1 lit. b) C. proc.

pen. se va respinge recursul ca fiind nefondat.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul  va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat,  recursul  declarat de inculpatul F.S.M. împotriva încheierii din

23 martie 2004   pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a  penală,

în dosar nr. 1024/2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei  de 800.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de  200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  9 aprilie 2004.