ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 565/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3959 din 19 iunie 2000 a

Tribunalului București, a fost obligată pârâta SC M. SRL la 557-698.533 lei

chirie pe perioada septembrie 1995 – iulie 1998 și 557.698.533 lei penalități

de întârziere.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 509

din 26 martie 2001 a schimbat, în tot, sentința și a respins acțiunea, ca

nefondată, reținând că:

- obiectul închirierii îl constituie spațiul

comercial, în suprafață de 767 mp din București;

- clauza din art. 4 al contractului obligă locatarul

să accepte modificarea chiriei prin hotărâre a Consiliului de administrație al

locatorului;

- expertiza contabilă a atestat că pârâta a achitat

chiria stabilită, chiar dacă a depășit tarifele legale;

- locatarul fiind de bună credință și lipsind culpa

contractuală.

Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, pe

temeiul din art.304 pct.11 C. proc. civ., la 8 mai 2001, după intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, susținând , în esență, că instanța de apel a

apreciat eronat probele și că “din situația centralizată rezultă clar că

perioada septembrie 1995 – iulie 1998, lună de lună s-a facturat către apelanta

pârâtă, cuantumul în lei a obligației de plată, ceea ce pune în evidență că,

lunar, a luat cunoștință de obligațiile sale”.

Recursul este nefondat.

Clauza nr.  4 din contractul de închiriere prevede :

“Chiriașul se obligă să accepte modificarea chiriei

prin majorarea tarifului inițial în cazul în care această majorare se

stabilește prin hotărâre a Consiliului de Administrație și A.G.A., ținând cont

de următoarele situații:

a) cursul de schimb al monedei naționale,

b) modificarea reglementărilor legale privind tariful

de închiriere și

c) creșterea ratei inflației și al indicelui de

evoluție a prețurilor (…)”

Procedura de majorare a chiriei și consecințele ei

sunt prevăzute în dispozițiile art. 5 din contract:

“Hotărârea privind modificarea chiriei va fi

notificată chiriașului prin adresă emisă de SC D. prin  fax sau telefonic.

Neprezentarea chiriașului în termen de 5 zile de la

primirea notificării la sediul D. pentru semnarea actului adițional de majorare

a chiriei echivalează cu un refuz al modificării tarifului și constituie un

motiv al rezilierii de drept a contractului”.

O asemenea procedură, însă, reclamanta nu a urmat-o

și nici nu a invocat-o, ca efectuată, în cererea de chemare în judecată.

Singura motivare este cea din 19 martie 1998, prin

executorul judecătoresc, prin care pârâtei i se cere să-și lichideze datoriile,

după care reclamanta a introdus acțiunea de față, întemeindu-și pretențiile pe

un calcul propriu, unilateral, în lipsa unor hotărâri, conform art.4 - 5 din

contract (facturând lunar sumele respective).

De altfel, în motivele de recurs se arată expres că

“lună de lună s-a facturat, către apelanta pârâtă, cuantumul în lei a

obligației de plată, ceea ce pune în evidență că, lunar, a luat cunoștință de

obligațiile sale”.

Expertiza contabilă, pe de altă parte, a stabilit că

nivelurile de majorări au fost exagerate, iar pârâta a achitat sumele

acoperitoare pentru chiria datorată, conform tarifelor legale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC D. SA București, împotriva deciziei nr. 509

din 26 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2003.