ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 565/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3959 din 19 iunie 2000 a Tribunalului București, a fost obligată pârâta SC M. SRL la 557-698.533 lei chirie pe perioada septembrie 1995 – iulie 1998 și 557.698.533 lei penalități de întârziere. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 509 din 26 martie 2001 a schimbat, în tot, sentința și a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că: - obiectul închirierii îl constituie spațiul comercial, în suprafață de 767 mp din București; - clauza din art. 4 al contractului obligă locatarul să accepte modificarea chiriei prin hotărâre a Consiliului de administrație al locatorului; - expertiza contabilă a atestat că pârâta a achitat chiria stabilită, chiar dacă a depășit tarifele legale; - locatarul fiind de bună credință și lipsind culpa contractuală.

Contra deciziei a declarat recurs reclamanta, pe temeiul din art.304 pct.11 C. proc. civ., la 8 mai 2001, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, susținând , în esență, că instanța de apel a apreciat eronat probele și că “din situația centralizată rezultă clar că perioada septembrie 1995 – iulie 1998, lună de lună s-a facturat către apelanta pârâtă, cuantumul în lei a obligației de plată, ceea ce pune în evidență că, lunar, a luat cunoștință de obligațiile sale”. Recursul este nefondat.

Clauza nr. 4 din contractul de închiriere prevede : “Chiriașul se obligă să accepte modificarea chiriei prin majorarea tarifului inițial în cazul în care această majorare se stabilește prin hotărâre a Consiliului de Administrație și A.G.A., ținând cont de următoarele situații: a) cursul de schimb al monedei naționale, b) modificarea reglementărilor legale privind tariful de închiriere și c) creșterea ratei inflației și al indicelui de evoluție a prețurilor (…)” Procedura de majorare a chiriei și consecințele ei sunt prevăzute în dispozițiile art. 5 din contract: “Hotărârea privind modificarea chiriei va fi notificată chiriașului prin adresă emisă de SC D. prin fax sau telefonic. Neprezentarea chiriașului în termen de 5 zile de la primirea notificării la sediul D. pentru semnarea actului adițional de majorare a chiriei echivalează cu un refuz al modificării tarifului și constituie un motiv al rezilierii de drept a contractului”.

O asemenea procedură, însă, reclamanta nu a urmat-o și nici nu a invocat-o, ca efectuată, în cererea de chemare în judecată. Singura motivare este cea din 19 martie 1998, prin executorul judecătoresc, prin care pârâtei i se cere să-și lichideze datoriile, după care reclamanta a introdus acțiunea de față, întemeindu-și pretențiile pe un calcul propriu, unilateral, în lipsa unor hotărâri, conform art.4 - 5 din contract (facturând lunar sumele respective). De altfel, în motivele de recurs se arată expres că “lună de lună s-a facturat, către apelanta pârâtă, cuantumul în lei a obligației de plată, ceea ce pune în evidență că, lunar, a luat cunoștință de obligațiile sale”. Expertiza contabilă, pe de altă parte, a stabilit că nivelurile de majorări au fost exagerate, iar pârâta a achitat sumele acoperitoare pentru chiria datorată, conform tarifelor legale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA București, împotriva deciziei nr. 509 din 26 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.