ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3812/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 911 din 30 iunie 2000 Tribunalul Brașov, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. U.T.B. S.A. de obligare a pârâtei S.C. A.R. A. S.A. Cluj la plata sumei de 1.655.887 USD despăgubiri civile în baza poliței de asigurare nr. 17001 din 15 aprilie 1998. Instanța de fond a reținut în fapt că prin poliția de asigurare nr. 1701 din 15 aprilie 1998 reclamanta s-a asigurat la societatea pârâtă pentru pagubele ce i-ar putea fi cauzate prin neplata contravalorii contractului de export nr. 1 din 12 ianuarie 1998 încheiat cu societățile turce U.T.T. A.S. și T.T.S.T. A.S. ca urmare a faptului că acestea au devenit insolvabile în timpul valabilității asigurării, suma asigurată fiind de 1.500.000 $. Prin polița nr. 17003 din 25 august 1998 suma asigurată a fost majorată cu încă 5.000.000 USD.

S-a reținut că reclamanta nu s-a conformat contractului de asigurare neaducând la cunoștință asigurătorului imediat, în scris, faptul neachitării creanței ci la interval de câteva luni, timp în care a încheiat cu debitorii turci o înțelegere de rescadențare a debitelor, inițial până în decembrie 1998 iar ulterior până în luna octombrie 1999. Prin urmare, susținerea neachitării la scadență a debitelor a rămas fără suport.

Cum reclamanta a arătat și că partenerul turc nu se află în insolvabilitate și că a încheiat un nou contract de vânzare – cumpărare cu aceasta, iar din adresa emisă de Camera de Comerț Cluj rezultă că este acționară la societatea turcă, deținând 50% din capitalul acesteia, fapt neadus la cunoștință asigurătorului la momentul încheierii polițelor de asigurare, instanța de fond a respins acțiunea constatând ca îndeplinite condițiile contractului de asigurare prevăzute de art. 7 și art. 13. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 326 din 5 iunie 2001. Criticile apelantei cu privire la greșita reținere a situației de fapt au fost înlăturate de instanța de apel pentru considerentele ce urmează: - cazul asigurat reglementat de art. 2 pct. a nu s-a produs, debitorul nefiind supus procedurii falimentului, și deci în insolvență comercială, iar reclamanta nu a făcut nici dovada insolvabilității acesteia; - nu s-au îndeplinit condițiile privind încheierea unei înțelegeri dintre debitoare și toți creditorii, ci doar cu unii dintre ei (art. 2 pct. B contract asigurare); - riscul asigurat trebuia dovedit față de ambele societăți turce contractante în contractul de livrare la care se referă polița de asigurare; - încasarea de sume în contul livrărilor făcute în perioada asigurată,

încheierea unor convenții de reeșalonare a debitelor, inițierea procedurii arbitrajului relevă neîndeplinirea prevederilor art. 2 pct. c din contractul de asigurare; - neîndeplinirea de către apelantă a condiției cu privire la informarea de îndată și în scris a asigurătorului cu problemele ivite în plata creditelor.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs solicitând schimbarea în tot a hotărârilor pronunțate în sensul admiterii pe fond a acțiunii precizată în apel pentru următoarele motive: 1. interpretarea greșită a conținutului adreselor nr. 193 din 23 martie 1999 și nr. 745 din 5 august 1999 în sensul recunoașterii de către recurentă a faptului că debitorul său nu mai este în stare de insolvabilitate deoarece situația financiară a firmei turcești este străină raportului juridic dedus judecății iar aprecierile au privit perioada ulterioară valabilității contractelor de asigurare; - vânzarea – cumpărarea tractoarelor s-a realizat numai cu firma T.T.S.T. A.S. iar motivarea instanței de apel că partener contractual în relația comercială asigurată prin cele două contracte de asigurare a fost și firma U.T.T.

A.S.

nu corespunde realității; - măsurile pe care le-a luat cu privire la realizarea creanței și interpretate de instanța de apel ca fapte în nerealizarea cazului de risc prevăzut de art. 2 lit. c) din contractele de asigurare au vizat conservarea creanței deoarece deschiderea procedurii executării silite nu era posibilă în lipsa titlului executoriu iar dacă ar fi recurs la procedura falimentului ar fi suportat concursul creditorilor privilegiați ai debitoarei; - instanța de apel trebuia să analizeze îndeplinirea obligației de informare a asiguratului nu mai în raport cu contractul de asigurare nr. 17003 din 25 august 1998, deoarece în apel și-a redus pretențiile la suma de 1.485.887 USD ce reprezintă neîncasările aferente acestui contract față de faptul că după promovarea acțiunii recurenta a încasat sumele asigurare prin contractul nr. 17001 din 15 aprilie 1998; - interpretarea greșită a prevederilor art. 1 din contractul de asigurare în sensul că insolvabilitatea la care se referă acesta trebuia interpretat ca o imposibilitate a debitoarei de a-și onora obligațiile financiare, probele administrate dovedind producerea riscurilor prevăzute de art. 2 lit. c) din contract.

Intimata S.C. A.R. A. S.A. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică. Intimata arată în esență că: - în mod greșit recurenta confundă insolvabilitatea – riscul asigurat – cu starea de insolvență, confuzie pe care în redactarea motivelor de apel aceasta nu a făcut-o; - contractul de furnizare a fost încheiat de către recurentă cu două firme turcești cum corect a reținut instanța de apel; - recurenta nu și-a îndeplinit obligația de informare cu privire la survenirea riscului asigurat, ambele polițe de asigurare au acoperit riscul neplății din cauza insolvabilității privind contractul nr. 1 din 12 ianuarie 1998 . Recursul nu este fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. T. U.T.B. S.A. Brașov împotriva deciziei nr. 326 Ap din 5 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.