ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul T.I. la 8 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicația dispozițiilor art.

64 și art. 71 C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea

civilă a părții civile E.I., fiind obligat inculpatul la 40 milioane lei

despăgubiri civile pentru daune materiale.

S-a dispus obligarea inculpatului la

4.357.700 lei c/v cheltuieli spitalizare către Spitalul de Urgență Sf. Spiridon

Brăila și la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 16 martie 2001, partea vătămată E.I., împreună cu martorii M.J. și R.F.

se aflau în discoteca Restaurantului T. din orașul Măcin, local în care, în

jurul orelor 23,30, a venit și inculpatul T.I., însoțit de P.S.

Cum inculpatul și prietenul lui erau

sub influența alcoolului și săvârșeau acte de provocare, fiind dornici de

scandal, partea vătămată, care în urmă cu 2 ani a mai fost agresată de

inculpat, le-a propus prietenilor să părăsească localul, ceea ce au și făcut.

După ei au ieșit inculpatul și P.S.,

primul având în mână un cuțit.

Partea vătămată și prietenii său au

plecat spre casă, oprindu-se înainte de a se despărți de M.J., la intersecția

str. 1 Decembrie cu str. Călărași, pentru a sta de vorbă.

Pe lângă ei au trecut inculpatul T.I.

și P.S. care, însă au făcut un ocol și s-au întors la grupul părții vătămate.

De la distanța de 5 m inculpatul

și-a manifestat intențiile agresive, scoțând de sub haină o bucată de țeavă

metalică, lungă de 75 cm și, în același timp, P.S. a smuls o șipcă, cu care a

lovit-o pe partea vătămată E.I. peste spate.

Intre timp inculpatul T.I. a aruncat

țeava metalică spre partea vătămată care, în replică, a aruncat spre acesta cu

o șipcă luată din gard, nici unul neatingându-și ținta.

Văzând că partea vătămată nu mai are

cu ce se apăra, inculpatul a scos cuțitul, s-a repezit la E.I., înfingându-i-l

în partea stângă a corpului, deborându-l totodată la pământ. În această poziție

partea vătămată a mai fost lovită de către inculpat de două ori cu cuțitul, în regiunea

claviculei și deasupra mamelonului.

Încercând să se apere, partea

vătămată a prins lama cuțitului cu mâna, însă inculpatul l-a smuls și a fugit.

Partea vătămată a fost transportată

de M.J. și R.F. la Spitalul orășenesc Măcin și de aici la Spitalul Sf. Spiridon

Brăila, unde s-a intervenit operator.

Din certificatul medico-legal al

I.M.L. Brăila rezultă că partea vătămată prezintă plagă liniară deltapectorală

de 0,8 cm, plagă liniară de 2,5 cm în spațiul intercostal III, la 2 cm de plaga

anterioară, iar pe fața anterioară a hemitoracelui stg. plagă chirurgicală

postpleurotomie, în spațiul IX intercostal.

Pe fața internă a degetului V mâna

dreaptă plagă liniară extinsă pe fața palmară.

Leziunile au pus în primejdie viața

victimei și necesită 22-24 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul s-a sustras atât

urmăririi penale, cât și judecății, părăsind teritoriul României imediat după

săvârșirea faptei, nu înainte însă de a-și fi angajat un apărător la data de 19

martie 2001.

În cursul judecății instanța a admis

cererea apărătorului inculpatului, efectuându-se o expertiză medico-legală de

către Serviciul Medico-Legal Județean, Tulcea, din ale cărei concluzii rezultă

că cele 3 plăgi au fost produse cu un corp tăietor-înțepător, leziunea situată

la baza hemitoracelului stg. a fost penetrantă, lezând plămânul și având ca

rezultat hemopneumotorax cu instalarea insuficienței respiratorii acute în cca.

2 ore, determinând intervenția chirurgicală în urgență. Această leziune prin gravitatea

ei a pus în primejdie viața victimei. În momentul aplicării loviturilor victima

se afla în fața agresorului, fiind exclusă căderea repetată a acesteia în

cuțit.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul, prin apărătorul ales, a declarat apel, solicitând oral în fața

instanței schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea prevăzută de art. 182

alin. (1) teza II C. pen., precum și reținerea circumstanței atenuante legale a

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 107 din 28

martie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat, constatând că, în raport de împrejurările comiterii faptei, nu poate

fi reținută circumstanța atenuantă a provocării și, față de obiectul folosit în

agresiune, zona corporală vizată și intensitatea loviturii, penetrantă, cu

lezarea plămânului, încadrarea juridică a faptei este corectă.

Decizia penală sus-arătată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris.

Inculpatul nu s-a prezentat la termenul

de judecată, deci a fost citat la adresa pe care și-a indicat-o în orașul

Măcin, județul Tulcea.

În susținerea recursului, apărătorul

desemnat din oficiu a solicitat casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât cauza a fost soluționată cu lipsă

de procedură, inculpatul nefiind citat la adresa din străinătate.

Verificând hotărârea atacată în

raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 25 C.

proc. pen., invocat, precum și din oficiu pentru cazurile de casare arătate

prin alin. (3) al textului de lege sus-citat, Curtea constată că recursul nu

este fondat.

Inculpatul T.I. a fost citat pentru

termenul din 11 martie 2003 la adresa din orașul Măcin, unde are domiciliul.

Inculpatul a luat cunoștință despre termenul stabilit pentru judecată, dovadă

fiind telegrama transmisă din Italia – Torino la 10 martie 2003 prin care

solicita un alt termen pentru a se întoarce în țară în scopul participării la

proces.

De urmare, instanța de apel a amânat

judecarea cauzei pentru 28 martie 2003, inculpatul fiind citat, iar procedura

îndeplinită prin afișare la domiciliul din orașul Măcin.

Inculpatul a fost reprezentat de

apărătorul ales, avocat M.V., neprezentându-se la judecată.

Așa cum rezultă din considerentele

deciziei criticate, apărătorul ales al inculpatului i-a adus acestuia la

cunoștință termenul stabilit pentru judecată, informând instanța că nu are

certitudinea că apelantul se va prezenta la judecată.

În ceea ce privește fondul cauzei,

Curtea constată că situația de fapt a fost temeinic stabilită și rezultă din

declarațiile martorilor M.J. și R.F., audiați în cursul urmăririi penale și în

instanță, declarația martorului P.S., ascultat la urmărirea penală,

necunoscându-i-se noua adresă pentru a fi citat în instanță, plângerea și

declarațiile părții vătămate, actele medico-legale și planșele foto.

Fapta, astfel cum a fost reținută,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., așa încât și încadrarea

juridică este corectă.

Pedeapsa a fost aplicată ținându-se

seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și avându-se în vedere atât

necesitatea realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale acesteia, cât

și scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, recursul

inculpatului urmează să fie respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul pentru

apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 107/ P din 28 martie

2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.