ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4414/2003

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 131 din 18 noiembrie 2002 Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul P.G. la 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod, o lună închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și 2.000.000 lei amendă penală, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen., inculpatul va executa 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la care se adaugă amenda penală de 2.000.000 lei. S-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a luat act că partea vătămată G.S. nu se constituie parte civilă în cauză. În baza art. 188 din Legea 3/1978, inculpatul a fost obligat la 52.300 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Municipal Fetești. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului, corp delict. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În seara de 13 iulie 2002, P.G. a consumat băuturi alcoolice, la mai multe baruri, în jurul orei 1,00, intrând în discoteca din clădirea SC C.C.

Aici, P.G. a consumat băuturi alcoolice și a dansat până în jurul orei 4,00, când, fiind în stare de ebrietate, s-a deplasat la un pupitru, cerându-i lui G.A.M. să-i pună să cânte „manele”. Acesta i-a pus o melodie din cele solicitate, după care a schimbat genul de muzică. P.G. a mers la pupitru și i-a cerut pe un ton impunător lui G.A.M. să-i pună muzica cerută, însă a fost refuzat spunându-i-se că este discoteca lui și pune ce muzică dorește. Enervat, inculpatul P.G., a ocolit pupitru și apropiindu-se de G.A.M., a început să-l lovească cu palmele peste cap și ceafă. Victima s-a ridicat și a lovit pe inculpat cu pumnul în față, moment în care au fost despărțiți de martorul M.D.N. Inculpatul a încercat să-l lovească și pe acest martor, dar acesta s-a ferit și l-a lovit și el cu pumnul peste față.

În aceste împrejurări, văzând că nu-i poate domina, inculpatul a părăsit discoteca, deplasându-se, în fugă, la locuința tatălui său, de unde a luat un cuțit tip pumnal cu gardă, având lama de 32 cm lungime, înapoindu-se la discotecă. În interiorul localului, inculpatul a văzut-o numai pe victima G.A.M.,care, sesizând starea de pericol, a luat un scaun din plastic, pe care, ținându-l de spătar, cu picioarele spre înainte, a încercat să-l împiedice pe P.G. să se apropie, cu cuțitul, de el și îl ruga să se potolească. Tot mai enervat că nu se poate apropia, inculpatul a aruncat cu un pahar către victimă, apoi cu o sticlă, ambele spărgându-se de pardoseală, după care a luat o masă din plastic și a aruncat-o către victimă, ea rupându-se.

În acest timp inculpatul i-a zis victimei „tu nu mai ieși de acolo mă”, moment în care G.A.M. a încercat să scape. În aceste împrejurări, inculpatul a lovit cu garda pumnalului în scaunul din plastic, care s-a rupt și a căzut pe pardoseală, după care s-a repezit la victimă, lovindu-l de 4 ori cu cuțitul, una din înjunghieri penetrând și secționându-i artera femurală. După ce a fost înjunghiat, G.A.M. s-a prăbușit la sol și datorită hemoragiei mari și-a pierdut cunoștința. Fiind transportată la Spitalul din Fetești, cu toată asistența medicală de urgență acordată, victima a decedat după 45 de minute. Din raportul de constatare medico-legală (autopsie), rezultă că moartea lui G.M.A. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe, consecutivă unei plăgi înjunghiate coapsa stângă, cu secționarea arterei femurale, prin folosirea unui corp dur, tăietor-înțepător.

S-a reținut că premeditarea există, în acțiunea inculpatului fiind un interval de timp suficient pentru luarea unei hotărâri, în timpul cât s-a dus și a luat cuțitul (pumnalul) de la casa părinților săi. La individualizarea pedepsei s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., circumstanțele atenuante concretizându-se‚ în lipsa antecedentelor penale a inculpatului, atitudinea sa sinceră și cooperantă și mai ales faptul că victima i-a fost prieten încă din copilărie și regretele sale profunde.

Prin decizia penală nr. 170 din 27 martie 2003 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și, desființând, parțial, sentința penală nr. 131 din 18 noiembrie 2002, a înlăturat circumstanțele atenuante aplicate și a majorat la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., la un an închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și la 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) și i), prin aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul P.G.

executând această din urmă pedeapsă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și respinse, ca nefondat apelul declarat de inculpat și, ca inadmisibil apelul declarat de partea vătămată. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul și partea vătămată G.S. Inculpatul, personal și prin apărător a cerut admiterea recursului și înlăturarea agravantei, constând în săvârșirea faptei cu premeditare, aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen. și a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și reducerea pedepsei. Partea vătămată a solicitat, oral, acordarea de daune morale. Din examinarea probelor administrate în cauză se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru infracțiunile puse în sarcină.

În cauză, în mod corect au fost reținute dispozițiile art. 175 lit. a) C. pen., respectiv săvârșirea omorului cu premeditare, constând în aceea că inculpatul a luat hotărârea uciderii victimei, în care scop a părăsit discoteca, deplasându-se la domiciliul părinților săi, de unde s-a înarmat cu un cuțit (pumnal) cu lama în lungime de 32 cm, timp în care a putut reflecta asupra modului de a acționa și a consecințelor acestei activități, încât imediat ce a revenit la discotecă a amenințat pe G.A.M. cu cuvintele „tu nu mai ieși de acolo mă” (de după pupitru), după care l-a înjunghiat. Nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de provocarea din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune gravă. Ori, în speță victima G.A.M. nu a săvârșit nici un act de provocare asupra inculpatului P.G., care, dimpotrivă, profitând de neatenția părții vătămate, a lovit-o cu palma peste față și ceafă, după ce a fost refuzat să-i pună muzica ce o dorea, începându-se astfel violențele reciproce. Instanța de control judiciar a justificat corect înlăturarea împrejurărilor considerate ca circumstanțe atenuante de către prima instanță, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și cooperantă, regretele inculpatului și faptul că acesta a fost prieten din copilărie cu victima.

Sancțiunea stabilită de instanța de apel este just individualizată, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., printre care gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, de a suprima viața unui prieten, fără nici o justificare plauzibilă. În mod corect s-a apreciat că pedeapsa de 15 ani închisoare, este în măsură să atingă scopul educativ și de prevenire a săvârșirii unor alte infracțiuni, prevăzut de art. 52 C. pen., nefiind motive care să justifice reducerea acesteia. Recursul inculpatului este admisibil doar pentru motivul că în mod greșit instanțele de fond și de apel nu au aplicat grațierea, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedepselor de 6 luni și respectiv un an închisoare, aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

și respectiv de art. 321 alin. (1) C. pen. Recursul părții vătămate G.S. este nefondat, deoarece aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, la prima instanță (art. 15 alin. (2) C. proc. pen.), recursul său nefiind nici motivat, în scris, în termenul legal (art. 306 C. proc. civ.). În concluzie, recursul declarat de inculpat, urmează a fi admis potrivit dispozițiilor art. 385 15 lit. d) C. proc. pen., doar pentru motivul mai sus menționat iar recursul declarat de partea vătămată va fi respins în baza dispozițiilor art. 385 15 lit. b) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.

În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 170 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 131 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la aplicarea Decretului 543/2000. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedepsele aplicate și le repune în individualitatea lor respectiv: 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) și i) C. pen., 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

și un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. În baza art. 1 din Legea 543/2002 constată grațiate integral și condiționat pedepsele aplicate inculpatului, în baza art. 217 alin. (1) și art. 321 alin. (1) C. pen., inculpatul P.G. urmând să execute pedeapsa de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 15 iulie 2002, la 10 octombrie 2003. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată G.S., împotriva deciziei penale nr. 170 din 27 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.