ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 146 din 7 mai 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpații: 1. L.V. zis „T.” la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1031/1998 a Judecătoriei Drăgășani, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. 2. U.A.O. la un an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a suspendat condiționat pedeapsa aplicată, pe durata acesteia, la care s-a adăugat un termen de încercare de 2 ani. Conform art. 255 alin. (5) C. pen., s-a confiscat în folosul statului suma de 25.000.000 lei. S-a reținut că, în ziua de 8 mai 2000, pentru ca numitul M.S., arestat preventiv, să fie cercetat în stare de libertate, inculpatul L.V. a luat legătura cu prietena sa, inculpata U.A.O., căreia i-a cerut să intervină, în acest scop, la adjunctul șefului Poliției orașului Hațeg. În urma discuțiilor telefonice, raportate de lucrătorul de poliție, s-a stabilit ca cei doi să se întâlnească pe terasa hanului B., din orașul Hațeg. Conducerea Poliției și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara au aprobat organizarea flagrantului, inclusiv filmarea întâlnirii acestora pe terasa hanului.

Inculpatul L.V. a împrumutat de la numitul R.T. suma de 30 milioane lei. Inculpata U.A.O. l-a anunțat pe lucrătorul de poliție că întâlnirea poate avea loc la data fixată. Cei doi inculpați s-au deplasat la han și, în parcare, inculpata a primit cei 30 milioane lei, din care 5 milioane au fost puse în bordul mașinii și 25 milioane în geanta sa. După întâlnirea cu polițistul, toți 3 s-au așezat la o masă. Inculpata s-a deplasat la mașină, a luat geanta cu bani pe care a pus-o sub masă, după care a părăsit localul. După circa 10 minute de discuții, timp în care inculpatul și polițistul au consumat sucurile comandate, acesta din urmă s-a ridicat pentru a părăsi localul. Inculpatul a pus geanta cu bani pe scaunul devenit liber în scopul luării acesteia de către polițist.

În acest moment organele de cercetare penală s-au prezentat la masa celor doi, și-au declinat calitățile oficiale, procedând la identificarea persoanelor implicate, la inventarierea conținutului genții și la declanșarea cercetărilor penale. Împotriva hotărârii primei instanțe inculpații au declarat apel, pe care nu l-au motivat în scris. Oral, prin apărătorul ales, inculpații au solicitat achitarea, susținând că infracțiunile pentru care au fost condamnați nu sunt susținute de material probator. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 317/ A din 20 septembrie 2001, a respins apelurile, ca nefondate, cu motivarea că vinovăția inculpaților nu a fost dedusă din regizarea flagrantului, ci din materialitatea faptelor care caracterizează infracțiunea de dare de mită.

S-a mai reținut că nu subzistă pretinsa constrângere psihică a inculpaților, probele evidențiind stăruința deosebită a acestora în realizarea scopului propus. Cu referire la pedepsele aplicate, instanța de control judiciar a apreciat că acestea sunt just individualizate. Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpații au declarat recursuri, pe care nu le-au motivat în scris, la termenul de judecată din 9 ianuarie 2003, prin apărătorul desemnat din oficiu, solicitând reducerea pedepselor. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prima instanță, pentru a stabili pedeapsa de 2 ani închisoare inculpatului L.V., așa cum rezultă din considerentele sentinței, a avut în vedere pericolul social al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia și starea de recidivă.

Cu privire la inculpata U.A.O., aceeași instanță a mai avut în vedere că aceasta este la prima faptă de natură penală, este tânără și are în întreținere un copil minor. Soluționând apelurile declarate, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor, ținând seama de împrejurările concrete în care fapta s-a săvârșit, de persoana inculpaților și poziția acestora, cât și de limitele și scopul pedepsei. În recurs, inculpații nu invocă nici o împrejurare nouă neavută în vedere de către instanța de apel, care să evidențieze că, în raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., se impune reaprecierea acesteia, în sensul reducerii cuantumului.

Ca atare, cum pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și cum acestea, prin cuantum și modalitate de executare sunt de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Totodată, examinând cauza prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casare susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu. În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate și, făcând aplicația dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, va obliga pe recurenți, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare.

Onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.V. și U.A.O. împotriva deciziei penale nr. 317 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.