ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 146 din 7

mai 2001, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpații:

1. L.V.

zis „T.” la 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul

suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 1031/1998 a Judecătoriei Drăgășani, urmând ca în

final, inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

2. U.A.O.

la un an închisoare pentru complicitate

la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 alin.

(1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de mărturie

mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

a suspendat condiționat pedeapsa aplicată, pe durata acesteia, la care s-a adăugat

un termen de încercare de 2 ani.

Conform art. 255 alin. (5) C. pen.,

s-a confiscat în folosul statului suma de 25.000.000 lei.

S-a reținut că, în ziua de 8 mai

2000, pentru ca numitul M.S., arestat preventiv, să fie cercetat în stare de

libertate, inculpatul L.V. a luat legătura cu prietena sa, inculpata U.A.O.,

căreia i-a cerut să intervină, în acest scop, la adjunctul șefului Poliției

orașului Hațeg.

În urma discuțiilor telefonice,

raportate de lucrătorul de poliție, s-a stabilit ca cei doi să se întâlnească

pe terasa hanului B., din orașul Hațeg.

Conducerea Poliției și a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Hunedoara au aprobat organizarea flagrantului, inclusiv

filmarea întâlnirii acestora pe terasa hanului.

Inculpatul L.V. a împrumutat de la

numitul R.T. suma de 30 milioane lei. Inculpata U.A.O. l-a anunțat pe

lucrătorul de poliție că întâlnirea poate avea loc la data fixată.

Cei doi inculpați s-au deplasat la

han și, în parcare, inculpata a primit cei 30 milioane lei, din care 5 milioane

au fost puse în bordul mașinii și 25 milioane în geanta sa.

După întâlnirea cu polițistul, toți

3 s-au așezat la o masă. Inculpata s-a deplasat la mașină, a luat geanta cu

bani pe care a pus-o sub masă, după care a părăsit localul.

După circa 10 minute de discuții,

timp în care inculpatul și polițistul au consumat sucurile comandate, acesta

din urmă s-a ridicat pentru a părăsi localul. Inculpatul a pus geanta cu bani

pe scaunul devenit liber în scopul luării acesteia de către polițist. În acest

moment organele de cercetare penală s-au prezentat la masa celor doi, și-au

declinat calitățile oficiale, procedând la identificarea persoanelor implicate,

la inventarierea conținutului genții și la declanșarea cercetărilor penale.

Împotriva hotărârii primei instanțe

inculpații au declarat apel, pe care nu l-au motivat în scris. Oral, prin

apărătorul ales, inculpații au solicitat achitarea, susținând că infracțiunile

pentru care au fost condamnați nu sunt susținute de material probator.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia penală nr. 317/ A din 20 septembrie 2001, a respins

apelurile, ca nefondate, cu motivarea că vinovăția inculpaților nu a fost dedusă

din regizarea flagrantului, ci din materialitatea faptelor care caracterizează infracțiunea

de dare de mită.

S-a mai reținut că nu subzistă

pretinsa constrângere psihică a inculpaților, probele evidențiind stăruința

deosebită a acestora în realizarea scopului propus.

Cu referire la pedepsele aplicate,

instanța de control judiciar a apreciat că acestea sunt just individualizate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpații au declarat recursuri, pe care nu le-au motivat în scris, la

termenul de judecată din 9 ianuarie 2003, prin apărătorul desemnat din oficiu, solicitând

reducerea pedepselor.

Recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prima instanță, pentru a stabili

pedeapsa de 2 ani închisoare inculpatului L.V., așa cum rezultă din considerentele

sentinței, a avut în vedere pericolul social al faptei săvârșite, limitele de

pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, împrejurările concrete ale

săvârșirii acesteia și starea de recidivă. Cu privire la inculpata U.A.O.,

aceeași instanță a mai avut în vedere că aceasta este la prima faptă de natură

penală, este tânără și are în întreținere un copil minor.

Soluționând apelurile declarate,

instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a făcut o justă și

corectă individualizare a pedepselor, ținând seama de împrejurările concrete în

care fapta s-a săvârșit, de persoana inculpaților și poziția acestora, cât și

de limitele și scopul pedepsei.

În recurs, inculpații nu invocă nici

o împrejurare nouă neavută în vedere de către instanța de apel, care să evidențieze

că, în raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute

de art. 72 C. pen., se impune reaprecierea acesteia, în sensul reducerii

cuantumului.

Ca atare, cum pedepsele aplicate

inculpaților au fost just individualizate în raport de dispozițiile art. 72 C.

pen. și cum acestea, prin cuantum și modalitate de executare sunt de natură a

asigura realizarea scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.,

în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Totodată, examinând cauza prin

prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

constată nici motive de casare susceptibile de a fi luate în considerare din

oficiu.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate și, făcând

aplicația dispozițiilor art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, va obliga pe

recurenți, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare.

Onorariul avocatului din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.V. și U.A.O. împotriva deciziei penale nr. 317 din 20

septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2003.