ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 861/2004

Asupra

recursului în anulare de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1205 din 18 decembrie 2002 definitivă prin neapelare,

Tribunalul București – secția I a penală a condamnat pe inculpatul I.D.P. la 6

luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 4

din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen

În

temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

S-a

reținut că, la 9 februarie 2002, inculpatul, împreună cu alți doi făptuitori (condamnați

în cauză), a cumpărat mai multe doze de heroină pentru consum propriu, cu suma

de 3.000.000 lei.

Împotriva

menționatei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare solicitând casarea

acesteia în temeiul art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., întrucât

faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică prin nereținerea recidivei

postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Recursul

în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform

art. 37 lit. a) C. pen. există recidivă când după rămânerea definitivă a unei

hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat

a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție înainte de începerea executării

pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa

prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

De

asemenea, potrivit art. 83 C. pen.  dacă în cursul termenului de încercare cel

condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o

condamnare definitivă abia după expirarea acestui termen, instanța revocă

suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu

se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Fișa de

cazier judiciar din dosarul de urmărire penală a fost modificată, purtând

ștersături de corecție, iar în declarația luată de procuror cu ocazia audierii

la 11 februarie 2002 s-a consemnat că inculpatul a fost condamnat anterior la 2

ani închisoare pentru același gen de fapte, situație susținută și în cuprinsul

recursului în anulare, dar neconfirmată prin actele anexate la dosar.

Întrucât

contradicțiile ivite, cu privire la cazierul judiciar al inculpatului, nu au

fost clarificate de către instanța de fond, prin solicitarea unor noi relații

de la Inspectoratul General al Poliției, situație care împietează  asupra

încadrării juridice corecte a faptelor, recursul în anulare fiind întemeiat,

urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza, pentru

rejudecare, la Tribunalul București, secția I a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului

de  pe  lângă  Înalta Curte de Casație și Justiție  împotriva sentinței penale

nr. 1205 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală,

privind pe inculpatul I.D.P.

Casează

hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 12 februarie 2004.