ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 861/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1205 din 18 decembrie 2002 definitivă prin neapelare, Tribunalul București – secția I a penală a condamnat pe inculpatul I.D.P. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 6 luni. S-a reținut că, la 9 februarie 2002, inculpatul, împreună cu alți doi făptuitori (condamnați în cauză), a cumpărat mai multe doze de heroină pentru consum propriu, cu suma de 3.000.000 lei.

Împotriva menționatei hotărâri, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare solicitând casarea acesteia în temeiul art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., întrucât faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică prin nereținerea recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Recursul în anulare este întemeiat pentru următoarele considerente: Conform art. 37 lit. a) C. pen. există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

De asemenea, potrivit art. 83 C. pen. dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă abia după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Fișa de cazier judiciar din dosarul de urmărire penală a fost modificată, purtând ștersături de corecție, iar în declarația luată de procuror cu ocazia audierii la 11 februarie 2002 s-a consemnat că inculpatul a fost condamnat anterior la 2 ani închisoare pentru același gen de fapte, situație susținută și în cuprinsul recursului în anulare, dar neconfirmată prin actele anexate la dosar.

Întrucât contradicțiile ivite, cu privire la cazierul judiciar al inculpatului, nu au fost clarificate de către instanța de fond, prin solicitarea unor noi relații de la Inspectoratul General al Poliției, situație care împietează asupra încadrării juridice corecte a faptelor, recursul în anulare fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza, pentru rejudecare, la Tribunalul București, secția I a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1205 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, privind pe inculpatul I.D.P. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2004.