ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7603/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 367 din 22

septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de B.V. și a anulat hotărârea nr. 2087

din 16 mai 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, care a

fost obligată să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a prevederilor

O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din

Ardealul de Nord, după 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor exercitate

din motive etnice, iar reclamanta a fost născută în localitatea de refugiu a

părinților săi, astfel că aceasta are statutul conferit de prevederile art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs în termen, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând, în esență, că

instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în

materie, care se referă la persoanele strămutate sau care au fost nevoite să se

refugieze, întrucât reclamanta a fost născută ulterior refugierii părinților

săi din localitatea de domiciliu, asupra sa nefiind exercitate persecuțiile din

motive etnice.

A mai susținut că, în conformitate

cu Precizările nr. 23/2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi

de Asigurări Sociale, pot beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii

care s-au născut în intervalul de 300 de zile de la data la care începe

perioada de strămutare a părinților.

Or, reclamanta nu se încadrează în

aceste reglementări.

Recursul este nefondat.

Este de necontestat faptul că

reclamanta B.V. s-a născut la data de 30 august 1944, în comuna Slivilești,

Strehaia, județul Turnu Severin, unde părinții săi se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul

de la Viena, refugiul durând din octombrie 1940, până în aprilie 1945.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile limitativ enumerate

în actul normativ.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

În ceea ce privește precizările

invocate de recurenta-pârâtă, acestea nu pot fi reținute. Corect, instanța de

fond a stabilit ca fiind irelevante în soluționarea cauzei, pentru

considerentul că sunt opinii lipsite de orice forță juridică, neavând caracterul

unui act normativ și contravenind legii care a enumerat limitativ persoanele

exceptate.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 367 din 22

septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.