ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6993/2004

I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia

nr. 6993 din

17

septembrie 2004

Prin acțiunea formulată la 3 iulie 2003,

reclamantul L.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare,

solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 4293 din 2 iunie 2003 și

obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 334 din 15

septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, reținând că acesta s-a născut în timpul

refugiului și a dobândit același statut, cu părinții săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare care a susținut în esență

că instanța de fond nu a avut în vedere Precizările nr. 1026/2002 ale Casei

Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000,

copiii născuți în perioada de strămutare a părinților.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că reclamantul s-a născut la 24 august 1944, în satul Izvin, județul

Timiș, localitate în care se refugiaseră părinții săi, în urma Dictatului de la Viena.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act

normativ, cei care au fost strămutați pentru motive etnice.

Prin H.G. nr. 127/2002, dată în

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că

noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat.

Astfel fiind, și cum în cauză s-a

dovedit că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi,

legal și temeinic Curtea de Apel Oradea a apreciat, ca fiind îndeplinite,

cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, copilul dobândind același

statut, cu cel al părinților săi.

Invocarea Precizărilor nr. 1026/2002

ale Casei Naționale de Pensii, s-a apreciat ca nerelevantă, prevederile

acestora neputând modifica sau completa dispozițiile legale, în temeiul cărora,

de altfel, au fost emise.