Decizia nr. 6993/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 334/2003 a Curții de Apel Oradea

I.C.C.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 6993 din 17 septembrie 2004 Prin acțiunea formulată la 3 iulie 2003, reclamantul L.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 4293 din 2 iunie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 334 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, reținând că acesta s-a născut în timpul refugiului și a dobândit același statut, cu părinții săi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare care a susținut în esență că instanța de fond nu a avut în vedere Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, potrivit cărora nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii născuți în perioada de strămutare a părinților. Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul s-a născut la 24 august 1944, în satul Izvin, județul Timiș, localitate în care se refugiaseră părinții săi, în urma Dictatului de la Viena. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, cei care au fost strămutați pentru motive etnice.

Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat. Astfel fiind, și cum în cauză s-a dovedit că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, legal și temeinic Curtea de Apel Oradea a apreciat, ca fiind îndeplinite, cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, copilul dobândind același statut, cu cel al părinților săi. Invocarea Precizărilor nr. 1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii, s-a apreciat ca nerelevantă, prevederile acestora neputând modifica sau completa dispozițiile legale, în temeiul cărora, de altfel, au fost emise.