ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2821/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 59 din 13 februarie 2003 Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul P.M.Ș. împotriva pârâților Consiliul Local Arad și Primarul Municipiului Arad, pentru obligarea la emiterea Dispoziției potrivit Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 99 din 23 iunie 2003, a respins ca nefondată cererea reclamantului P.M.Ș. pentru repunerea în termenul de apel, și a respins ca tardiv apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 59 din 13 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ce privește cererea de repunere în termenul de apel, chiar reclamantul recunoaște faptul declarării tardive a apelului de către mandatarul său, dar solicită repunerea în termen invocând împrejurări obiective, respectiv afecțiunea de care a suferit reprezentantul său și care a impus repaus obligatoriu la pat. O asemenea împrejurare însă, arată instanța de apel, nu poate constitui un motiv de împiedicare obiectivă în sensul dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., ea nepresupunând, conform actului medical depus la dosar, o imobilizare la pat a mandatarului în toată această perioadă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, prin mandatarul său, susținând în esență că, datorită bolii de care a suferit, fiind în tratament cu repaus obligatoriu la pat, a fost împiedicat să exercite apelul.

Invocă recurentul și motive de fond, în legătură cu soluția pronunțată de prima instanță. Recursul nu este fondat. În ce privește motivele recursului ce țin de fondul dreptului dedus judecății, acestea nu pot face obiect de judecată acum, raportat la soluția dată de instanța de apel și atacată pe această cale. Referitor la respingerea cererii de repunere în termen a apelului și aprecierea, de aici, asupra tardivității exercitării căii de atac, hotărârea este legală, instanța făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., întrucât împrejurarea invocată drept temei în acest sens, în adevăr, nu poate fi apreciată și reținută ca o împiedicare obiectivă, de neînlăturat, a posibilității de exercitare a apelului, de expediere a declarației de apel, prin orice modalitate posibilă.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.M.Ș. împotriva deciziei nr. 99 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.