ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2821/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59 din 13

februarie 2003 Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamantul P.M.Ș.

împotriva pârâților Consiliul Local Arad și Primarul Municipiului Arad, pentru

obligarea la emiterea Dispoziției potrivit Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 99 din 23 iunie 2003, a respins ca nefondată cererea

reclamantului P.M.Ș. pentru repunerea în termenul de apel, și a respins ca

tardiv apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 59 din 13

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în ce privește cererea de repunere în termenul de apel, chiar

reclamantul recunoaște faptul declarării tardive a apelului de către mandatarul

său, dar solicită repunerea în termen invocând împrejurări obiective, respectiv

afecțiunea de care a suferit reprezentantul său și care a impus repaus

obligatoriu la pat. O asemenea împrejurare însă, arată instanța de apel, nu

poate constitui un motiv de împiedicare obiectivă în sensul dispozițiilor art.

103 alin. (1) C. proc. civ., ea nepresupunând, conform actului medical depus la

dosar, o imobilizare la pat a mandatarului în toată această perioadă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, prin mandatarul său, susținând în esență că, datorită bolii

de care a suferit, fiind în tratament cu repaus obligatoriu la pat, a fost

împiedicat să exercite apelul. Invocă recurentul și motive de fond, în legătură

cu soluția pronunțată de prima instanță.

Recursul nu este fondat.

În ce privește motivele recursului

ce țin de fondul dreptului dedus judecății, acestea nu pot face obiect de

judecată acum, raportat la soluția dată de instanța de apel și atacată pe

această cale.

Referitor la respingerea cererii de

repunere în termen a apelului și aprecierea, de aici, asupra tardivității

exercitării căii de atac, hotărârea este legală, instanța făcând o corectă

aplicare a prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., întrucât împrejurarea

invocată drept temei în acest sens, în adevăr, nu poate fi apreciată și

reținută ca o împiedicare obiectivă, de neînlăturat, a posibilității de

exercitare a apelului, de expediere a declarației de apel, prin orice

modalitate posibilă.

Așa fiind, în temeiul prevederilor

art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul P.M.Ș. împotriva

deciziei nr. 99 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.