Decizia nr. 7691/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea atacată cu recurs, sentința civilă nr. 175/CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării salariului cu 20%, pârâta fiind obligată, să plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 – 1 iunie 2003. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea introductivă s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful instituției publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G.

nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, în sensul majorării salariale de bază, cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003. S-a susținut, în motivarea acțiunii, că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 192/2002. În considerentele soluției, instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale acordată prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie acordată începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ în conținutul său, privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de fond a luat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la cap. A din prezenta anexă, prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform cap. B din Anexa nr. III, iar cap. A din această anexă nu are decât patru puncte referitoare la valorile de bază pentru funcțiile publice de conducere.

A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări și completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se cap. B., în loc de cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Este necontestat că din prevederile generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, față de celelalte salarii.

De asemenea, este adevărat că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la cap. A, în loc de cap. B din prezenta anexă, inadvertență ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanței de urgență, prin Legea nr. 228/2003. De menționat că, invocând această eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat personalului vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispozițiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale. Faptul că dispozițiile pct. 1 din Nota la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/200,3 erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect, neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.

Or, în această situație, interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de cap. B și de cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%. Astfel fiind, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 175/CA din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.