ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7691/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 175/CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis

acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003,

emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în

cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării

salariului cu 20%, pârâta fiind obligată, să plătească suma aferentă perioadei

1 ianuarie 2003 – 1 iunie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea introductivă s-a cerut

anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful instituției

publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002

privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor

publici, în sensul majorării salariale de bază, cu 20%, începând cu data de 1

ianuarie 2003.

S-a susținut, în motivarea acțiunii,

că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost

stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile

O.U.G. nr. 192/2002.

În considerentele soluției, instanța

de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea

drepturilor salariale acordată prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie acordată

începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în

măsură să modifice actul normativ în conținutul său, privind drepturile

salariale cuvenite personalului vamal.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de

fond a luat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, a motivat recurenta,

potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de

bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute

la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la cap. A din prezenta anexă, prevedere care era

eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și

din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform cap. B din Anexa nr. III,

iar cap. A din această anexă nu are decât patru puncte referitoare la valorile

de bază pentru funcțiile publice de conducere.

A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003,

prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări și

completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se cap. B., în loc de cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de

20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Este necontestat că din prevederile

generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură

salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai

mari cu 20%, față de celelalte salarii.

De asemenea, este adevărat că la pct.

1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct.

1, 3, 4, 7 și 9 la cap. A, în loc de cap. B din prezenta anexă, inadvertență ce

a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanței de urgență, prin Legea nr. 228/2003.

De menționat că, invocând această

eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat personalului

vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20% prevăzută de dispozițiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o

greșită aplicare a prevederilor legale.

Faptul că dispozițiile pct. 1 din

Nota la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/200,3 erau confuze, nu putea justifica

emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect,

neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea

drepturilor salariale majorate cu 20%.

Or, în această situație,

interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu

interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de cap.

B și de cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că

voința legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească

drepturi salariale majorate cu 20%.

Astfel fiind, soluția instanței de

fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 175/CA din 17 noiembrie

2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.