ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 815/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 251, pronunțată la data de 24 noiembrie 2003, în

dosarul nr. 1509/2003, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta L.S., în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003,

emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în

cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării

salariului, cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei

1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea introductivă

s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful

instituției publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002

privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor

publici, în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, începând cu data de 1

ianuarie 2003.

S-a susținut, în motivarea

acțiunii, că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au

fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile O.U.G.

nr. 192/2002.

În considerentele soluției,

instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar

majorarea drepturilor salariale prevăzută prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie

acordată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă

nefiind în măsură să modifice actul normativ în conținutul său, privind

drepturile salariale cuvenite personalului vamal.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, continuatoarea fostei

Direcții Generale a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de fond a luat o

hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, a motivat recurenta,

potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de

bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute

la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era

eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și

din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III,

iar Cap. A din această anexă nu are decât patru puncte, referitoare la valorile

de bază pentru funcții publice de conducere.

A mai motivat că prin Legea nr.

228/2003, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări

și completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de

20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că din

prevederile generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor

de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai

mari cu 20%, față de celelalte salarii.

De asemenea, este adevărat

că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002 s-a făcut

trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta

anexă, inadvertență ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării de urgență, prin

Legea nr. 228/2003.

De menționat că, invocând

această eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat

personalului vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, prevăzută de dispozițiile legale arătate mai

sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale.

Faptul că dispozițiile pct. 1

din Nota la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/2002, erau confuze, nu putea

justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect,

neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea

drepturilor salariale majorate cu 20%.

Or, în această situație,

interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu

interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de

Cap. B și de Cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care rezultă

că voința legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să

primească drepturi salariale majorate cu 20%.

Astfel fiind, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 251/CA din 24

noiembrie 2003, a Curții d Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie2005.