ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7689/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 168/CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a

admis acțiunea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003,

emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în

cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării

salariului, cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei

1 ianuarie 2003 - 1 iunie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea introductivă

s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful

instituției publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002

privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici,

în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie

2003.

S-a susținut, în motivarea

acțiunii, că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au

fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile

O.U.G. nr. 192/2002.

În considerentele soluției,

instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar

majorarea drepturilor salariale acordată prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie

acordată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă

nefiind în măsură să modifice actul normativ, în conținutul său, privind

drepturile salariale cuvenite personalului vamal.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, susținând, în esență, că

instanța de fond a luat o hotărâre, cu aplicarea greșită a legii, motiv de

casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, a motivat recurenta,

potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de

bază ale personalului vamal, sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute

la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era

eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și

din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III,

iar Cap. A din această anexă nu are decât patru puncte referitoare la valorile

de bază, pentru funcțiile publice de conducere.

A mai motivat că prin Legea nr.

228/2003, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări

și completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de

20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Este necontestat că din

prevederile generale ale O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor

de natură salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai

mari cu 20%, față de celelalte salarii.

De asemenea, este adevărat

că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut

trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta

anexă, inadvertență ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanței de

urgență, prin Legea nr. 228/2003.

De menționat, că, invocând

această eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat

personalului vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, prevăzută de dispozițiile legale arătate mai

sus, ceea ce reprezintă o greșită aplicare a prevederilor legale.

Faptul că dispozițiile pct. 1

din Nota la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/2003, erau confuze, nu putea

justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect,

neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea

drepturilor salariale majorate cu 20%.

Or, în această situație,

interpretarea literală a dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu

interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de

Cap. B, și nu de Cap. A, precum și cu interpretarea teleologică, din care

rezultă că voința legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal

să primească drepturi salariale majorate cu 20%.

Astfel fiind, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 168/CA din 17

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2004.