ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8834/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin hotărârea atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 232, pronunțată la data de 24 noiembrie 2003, în dosarul nr.

1491/2003, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, a admis

acțiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu Autoritatea

Națională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003,

emisă de directorul general al acestei instituții publice, a constatat că în

cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 192/2002, în sensul majorării

salariului, cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei

1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea introductivă s-a cerut

anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de șeful instituției

publice pârâte și aplicarea prevederilor generale ale O.U.G. nr. 192/2002,

privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor

publici, în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, începând cu data de 1

ianuarie 2003.

S-a susținut, în motivarea acțiunii,

că prin decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost

stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispozițiile

O.U.G. nr. 192/2002.

În considerentele soluției, instanța

de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea

drepturilor salariale acordată prin O.U.G. nr. 192/2002, trebuie acordată,

începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în

măsură să modifice actul normativ în conținutul său, privind drepturile

salariale cuvenite personalului vamal.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, continuatoarea fostei Direcții

Generale a Vămilor, susținând, în esență, că instanța de fond a luat o hotărâre,

cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, a motivat recurenta,

potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, salariile de

bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, față de salariile prevăzute

la pct. 1, 3, 4, 7 și 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era

eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcțiilor generale vamale și

din cadrul Birourilor vamale este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III,

iar Cap. A din această anexă, nu are decât patru puncte, referitoare la

valorile de bază pentru funcții publice de conducere.

A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003,

prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 192/2002, între alte modificări și

completări, a fost modificat și pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de

20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că din prevederile

generale ale O.U.G. nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură

salarială ale funcționarilor publici și din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai

mari cu 20%, față de celelalte salarii.

De asemenea, este adevărat că la pct.

1 din Nota la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1,

3, 4, 7 și 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertență ce a

fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanței de urgență, prin Legea nr. 228/2003.

De menționat că, invocând această

eroare, conducerea autorității administrative pârâte nu a acordat personalului

vamal de la Direcțiile regionale și de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, prevăzută de dispozițiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o

greșită aplicare a prevederilor legale.

Faptul că dispozițiile pct. 1 din Nota

la Anexa nr. III la O.U.G. nr. 192/2002, erau confuze, nu putea justifica

emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect,

neaplicarea acestor prevederi ale ordonanței de urgență și neacordarea

drepturilor salariale majorate cu 20%.

Or, în această situație, interpretarea literală a

dispozițiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică,

care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B și de Cap. A, precum

și cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voința legiuitorului a

fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale

majorate cu 20%.

Astfel fiind, soluția instanței de

fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 232/CA din 24

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.