ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1062/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7392 din 15

noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă

acțiunea reclamantei SC G.F.S. SRL București, iar pârâta, SC V.E. SA București,

a fost obligată la plata sumei de 300.000.000 lei contravaloare lucrări de

investiții efectuate în spațiul comercial situat București, B-dul Gh., spațiu

în care s-a desfășurat asocierea în participațiune încheiată între cele două

părți în temeiul contractelor nr. 1151 din 7 aprilie 1992 și nr. 3138 din 7

octombrie 1993.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1519 din 5

decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Instanța de apel a reținut că,

potrivit art. 5.3 din contractul nr. 3138/1993, reclamanta urma să suporte

numai cheltuielile privind chiria, energia electrică, apa, gazele,

termoficarea, telefonul și pierderile normale și nicidecum toate cheltuielile

legate de investiții, modernizări și îmbunătățirea prezentării magazinului, cum

greșit a susținut apelanta-pârâtă.

Cel de-al doilea motiv de apel a

fost înlăturat, deoarece apelanta nu a făcut dovada că lucrările de investiții

efectuate de reclamantă sunt considerate mijloace fixe, în temeiul art. 4 pct. 15

din Normele aprobate prin H.G. nr. 909/1997, expertiza efectuată de O.T.M. –

dispusă în apel – reținând că erau necesare evidențele contabile ale celor două

societăți pentru determinarea modului cum au fost contabilizate și scăzute

aceste cheltuieli în patrimoniul reclamantei.

În ceea ce privește expertiza depusă

la fond de către reclamantă, expertiză extrajudiciară, Curtea a reținut că ea

s-a efectuat chiar la cererea pârâtei, care a solicitat, cu adresa nr. 221 din 28

februarie 2000, desemnarea unui expert, că, ulterior, pârâta și-a însușit această

expertiză ce a evaluat la 610.000.000 lei investițiile făcute de reclamantă,

sumă din care pârâta a și achitat 310.000.000 lei, rămânând un rest de

300.000.000 lei ce formează obiectul litigiului de față.

Întrucât expertul desemnat în apel a

evaluat numai lucrările existente în prezent la fața locului și existau

neconcordanțe între sumele stabilite de acest expert în concluziile raportului

de expertiză și breviarul de calcul, instanța de apel a înlăturat concluziile

acestei expertize, menținând soluția de fond ca temeinică și legală, în

concordanță cu probele dosarului.

Nemulțumită de această decizie,

pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Prima critică a recurentei vizează

greșita interpretare a actului dedus judecății – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. –

respectiv a contractului de asociere în participațiune referitor la suportarea

cheltuielilor de investiții, susținând că reclamanta urma să suporte aceste

cheltuieli privind îmbunătățirile aduse spațiului comercial, acestea

rămânându-i în proprietate, fapt ce s-a și întâmplat.

Cum, la încetarea asocierii, ea a

fost de acord să suporte aceste investiții făcute de reclamantă, plătind

acesteia 310.000.000 lei, greșit instanța de apel i-a respins primul motiv de

apel, ea contestând numai câtimea acestor investiții.

A doua critică vizează greșita

aplicare a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – respectiv, a dispozițiilor art.

4 pct. 15 din Normele aprobate prin H.G. nr. 909/1997, referitoare la

amortizarea mijloacelor fixe, calculul acestora incumbând reclamantei conform art.

5.8 din contract.

Ceea ce ea a contestat în apel nu

viza existența acestor investiții, ci câtimea lor, instanța reținând greșit că

dispozițiile legale amintite vizau calificarea investițiilor făcute ca făcând

parte din mijloacele fixe, dovadă pe care ea nu ar fi făcut-o.

Prin ultima critică, recurenta

contestă înlăturarea expertizei efectuată în apel, aceasta conținând numai

niște erori de adiționare și nicidecum neconcordanță între concluzii și

breviar.

Întrucât expertiza din apel era

singura expertiză judiciară efectuată în cauză – cea de la fond fiind

extrajudiciară – recurenta apreciază că ea a fost greșit înlăturată, prima

expertiză fiind greșită și cu privire la includerea în despăgubiri a lucrărilor

unei barăci efectuată fără autorizație de către reclamantă pe un teren

aparținând domeniului public.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Obiectul litigiului de față îl

formează contravaloarea unor lucrări de investiții efectuate de reclamantă în

spațiul pârâtei, spațiu pus la dispoziția acesteia în urma unor contracte

succesive de asociere în participațiune și care, ulterior, după încetarea asocierii,

a fost vândut de pârâtă în cadrul procesului de privatizare.

Așa cum rezultă din practicaua

sentinței de fond, lucrările de investiții efectuate de reclamantă au fost

executate cu acordul pârâtei, după cum aceasta a declarat cu ocazia

concluziilor pe fond.

Critica recurentei, referitoare la

interpretarea greșită a actului dedus judecății, respectiv, a suportării

contravalorii lucrărilor de investiții stipulată în contract, este nefondată,

deoarece, așa cum recunoaște chiar recurenta în argumentarea primei critici din

recurs, ea a fost de acord cu achitarea costului investițiilor, contestând

numai „câtimea” lor, poziție procesuală ce se regăsește și în argumentarea

celei de-a doua critici.

Neîntemeiată este și critica

referitoare la aplicarea greșită a legii, respectiv, a celor stipulate în art. 4

pct. 15 din Normele aprobate prin H.G. nr. 909/1997.

Instanța de apel a înlăturat această

critică, care, într-adevăr, viza responsabilitatea contabilizării și

amortizării mijloacelor fixe ce formau obiectul asocierii în sarcina

reclamantei, cu motivarea că apelanta nu a dovedit că lucrările de investiții

efectuate de reclamantă (și care formează obiectul litigiului) sunt considerate

mijloace fixe în sensul celor stipulate în art. 4 pct. 15 din Norme și nicidecum

pentru că nu reclamantei i-ar fi revenit această obligație conform clauzelor

contractuale.

Nici critica referitoare la

înlăturarea expertizei efectuată în apel nu este întemeiată, deoarece, însăși,

recurenta menționează că ea cuprindea erori materiale de calcul.

Instanța de apel a validat expertiza

extrajudiciară avută în vedere la fond, tocmai având în vedere că acea

expertiză s-a efectuat la cererea pârâtei, ea ceruse Tribunalului București

desemnarea unui expert, iar ulterior a și achitat 310.000.000 lei din cei

610.000.000 lei stabiliți de expertul S.M.

Mai mult, expertul desemnat în apel

nu a evaluat decât lucrările existente la fața locului în momentul efectuării

celei de-a doua expertize, 29 octombrie 2001, menționând că între timp pârâta a

închiriat spațiul altor societăți comerciale care au făcut modificări

interioare, așa încât cea mai mare parte a lucrărilor efectuate de reclamantă

nu se mai regăsesc, în timp ce prima expertiză efectuată extrajudiciar, la

cererea pârâtei, fusese efectuată în februarie 2000, moment mult mai apropiat

de momentul încetării asocierii – 13 decembrie 1999.

Din cuprinsul primei expertize nu

rezultă că vreuna dintre lucrările evaluate privesc o „baracă” edificată pe

domeniul public, iar instanța de apel a înlăturat expertiza O. pe acest aspect,

deoarece, în concluziile expertizei, această construcție a fost evaluată la

127.799.019 lei, iar în breviarul de calcul, când s-au detaliat calculele,

același expert a evaluat la 150.351.787 lei baraca respectivă.

Cum nici una dintre părți nu a formulat

obiecțiuni la expertiză, Curtea apreciază că instanța de apel corect a

invalidat această lucrare, validând expertiza efectuată la cererea pârâtei

extrajudiciar și în temeiul căreia a și achitat 310.000.000 lei.

În consecință, Curtea apreciază ca

legală și temeinică decizia din apel, motiv pentru care va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta, SC V.E. SA București, împotriva deciziei nr. 1519 din 5

decembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 18 martie 2004.